— Salut, Paul. Berea casei şi un hamburger cu toată

garnitura. Fără cartofi prăjiţi.

— Un castron cu ardei, pentru început? Avem cei mai buni ardei din tot statul.

— Bună idee, zise Shadow. Unde-i toaleta?

Individul îi arătă o uşă de lângă colţul barului. Pe uşă era prins un cap împăiat de crocodil. Shadow o deschise şi intră.

Toaleta era curată şi bine luminată. Shadow se uită mai întâi în jur; o chestie de obişnuinţă („Ţine minte, Shadow, nu poţi să ripostezi când te pişi”, îi şopti Low Key în minte, ca întotdeauna). Shadow alese pişoarul din stânga. Apoi îşi trase fermoarul şi urină o veşnicie, simţindu-se uşurat. Citi tăietura galbenă din ziar, înrămată, agăţată la nivelul ochilor, în care se vedea o poză a lui Jack cu doi aligatori.

Apoi auzi un mormăit politicos dinspre pisoarul din dreapta sa, deşi nu auzise să fi venit cineva.

Bărbatul în costum de culoare deschisă părea mai înalt stând în picioare decât atunci când stătuse aşezat pe fotoliu în avion, lângă Shadow. Avea aproape aceeaşi înălţime ca Shadow, iar Shadow era un bărbat înalt. Individul se uita drept în faţa sa. Termină de urinat, îşi scutură ultimele picături şi-şi trase fermoarul.

Apoi rânji, ca o vulpe în faţa unui gard din sârmă

ghimpată.

— Deci, zise domnul Wednesday, ai avut timp să te gândeşti. Vrei o slujbă?

Undeva în America

LOS ANGELES; 11.26 P.M.

Într-o cameră de un roşu-închis – culoarea pereţilor seamănă cu aceea a ficatului crud – se află o femeie înaltă, îmbrăcată, ca în benzile desenate, cu un pantalon scurt din mătase, prea strâmt, cu sânii ridicaţi şi împinşi înainte de bluza galbenă înnodată sub ei. Părul său negru este strâns şi legat în creştetul capului. Lângă ea stă un bărbat scund, într-un tricou măsliniu şi blugi pretenţioşi. Ţine în mâna dreaptă un portofel şi un telefon mobil Nokia, cu carcasa colorată în roşu, alb şi albastru.

Încăperea cea roşie adăposteşte un pat, pe care sunt cearşafuri albe din mătase şi o cuvertură de culoarea sângelui. La picioarele patului se găseşte o măsuţă din lemn, pe care se află statueta din piatră a unei femei cu şolduri enorme, precum şi un sfeşnic.

Femeia îi întinde bărbatului o lumânare mică, roşie.

— Aprinde-o!

— Eu?

— Da, îi răspunde ea. Dacă vrei să mă ai.

— Era vorba să mi-o sugi în maşină.

— Posibil, zice femeia. Nu mă vrei? întreabă ea, şi-şi trece mâna peste trup, de la coapse la sâni, într-un gest de prezentare, de parcă ar face o demonstraţie pentru un produs nou.

Abajurul de mătase roşie de pe veioza din colţul camerei colorează lumina în roşu.

Bărbatul o priveşte flămând, apoi ia lumânarea din mâna ei şi o înfige în sfeşnic.

— Ai o brichetă?

Femeia îi întinde o cutie de chibrituri. Bărbatul aprinde un băţ, dă foc fitilului, care pâlpâie, apoi arde cu flacără

constantă, dând impresia că statuia fără figură, numai şolduri şi sâni, se mişcă.

— Pune banii sub statuie.

— Cincizeci de dolari.

— Da.

— Când te-am văzut prima dată, pe Sunset Boulevard, aproape am crezut că eşti bărbat.

— Dar am aşa ceva, spune ea, dezlegându-şi bluza galbenă

şi eliberându-şi sânii.

— În ziua de azi, mulţi tipi au aşa ceva.

Ea se întinde şi zâmbeşte.

— Da. Acum vino şi iubeşte-mă.

El îşi descheie blugii şi îşi scoate tricoul măsliniu. Femeia îi masează umerii albi cu degetele ei cafenii, apoi îl împinge pe spate şi începe să facă dragoste cu el folosindu-şi mâinile, degetele şi limba.

Bărbatului i se pare că luminile din încăperea roşie au scăzut în intensitate şi că numai lumânarea arde, cu o flacără strălucitoare.

— Cum te cheamă? întreabă el.

— Bilquis8, îi răspunde ea, ridicând capul. Cu un „q”.

— Cu un ce?

— Nu contează.

Individul începe să gâfâie.

— Lasă-mă să te regulez. Trebuie să te regulez.

— Bine, scumpule, zice ea. O s-o facem. Însă aş dori să

faci şi tu ceva pentru mine, în timp ce-o facem.

— Ştii ceva? replică el, supărându-se brusc. Eu te plătesc.

Femeia îl încalecă dintr-o singură mişcare, şoptind:

— Ştiu, dragule, ştiu, tu mă plăteşti, şi dacă mă uit la tine, ar trebui să te plătesc eu, pentru că am avut atât de mult noroc…

Bărbatul îşi ţuguie buzele, vrând să-i arate că pălăvrăgeala ei nu are niciun efect asupra lui, că nu-l fraiereşte, că este doar o târfă care face trotuarul, ce naiba, în timp ce el este practic un producător şi ştie totul despre înşelăciunile de ultim moment, însă femeia nu-i cere bani, ci-i spune: 8 Bilquis – nume dat în legendele islamice Reginei din Saba; se spune că tatăl ei era demon.

— Dragule, în timp ce o să mi-o tragi, în timp ce o să-ţi bagi chestia aia mare şi tare în mine, vrei să mă venerezi?