Nu ţi-ar plăcea?
— Probabil că mi-aţi văzut numele pe tichetul de îmbarcare. Sau pe bagaj, zise Shadow.
Individul nu spuse nimic.
— Indiferent cine sunteţi, nu aveaţi de unde să ştiţi că voi urca în avionul acesta, continuă Shadow. Nici eu nu ştiam că
voi urca în el, şi nici n-aş fi urcat dacă avionul meu n-ar fi fost dirijat spre St. Louis. Cred că vă ţineţi de glume. Poate vreţi să-mi vindeţi ceva. Dar cred că-i mai bine pentru amândoi dacă am opri aici această discuţie.
Bărbatul ridică din umeri.
Shadow prinse între degete broşura liniei aeriene. Micuţul avion se zbătea şi ţopăia prin aer, împiedicându-l să se concentreze. Cuvintele îi pluteau prin minte ca nişte baloane de săpun în timp ce le citea şi dispăreau complet după aceea.
Bărbatul stătea liniştit în fotoliul său, sorbind din Jack Daniel’s. Ţinea ochii închişi.
Shadow citi lista canalelor muzicale ce se puteau asculta în timpul zborurilor transatlantice, apoi se uită la harta lumii, cu linii roşii care marcau traseele avioanelor. Termină
de citit broşura şi, fără niciun chef, o închise şi o vârî în suport.
Bărbatul deschise ochii. Shadow îşi zise că ochii acestuia arătau ciudat. Unul dintre ei era de un cenuşiu mai închis decât celălalt. Individul se uită la Shadow şi-i zise:
— Apropo, condoleanţe pentru soţia ta, Shadow. O mare pierdere.
Shadow fu gata să-l pocnească. Însă respiră adânc („După
cum ţi-am spus, nu le enerva pe căţelele alea care lucrează în aeroporturi”, îi şopti Johnnie Larch într-un colţ al minţii,
„sau o să te trezeşti înapoi aici înainte să apuci să scuipi”) şi numără până la cinci.
— Aşa e, răspunse el.
— Dacă lucrurile s-ar fi întâmplat altfel… zise bărbatul clătinând din cap, apoi oftă.
— A murit într-un accident de maşină, spuse Shadow.
Rapid. Există şi feluri mai rele de a muri.
Omul clătină încet din cap. Pentru o clipă, lui Shadow i se păru că individul era lipsit de substanţă, de parcă avionul devenise subit mai real, în timp ce vecinul său devenise mai puţin real.
— Shadow, nu-i o glumă. Nu-i un truc. Pot să te plătesc mai bine decât te-ar plăti oricine altcineva. Eşti un fost deţinut. Lumea nu stă la coadă ca să te angajeze.
— Domnule „Cum-naiba-te-cheamă”, răspunse Shadow ridicând glasul doar atât cât era necesar ca să fie auzit peste zumzetul motorului, nu există destui bani în lume pentru asta.
Rânjetul deveni mai larg. Shadow se trezi că-şi aduce aminte de o emisiune despre cimpanzei pe care o văzuse ca adolescent, pe canalul PBS. În emisiune se susţinea că
maimuţele, deci şi cimpanzeii, zâmbesc doar ca să-şi arate dinţii, într-o grimasă provocată de ură, agresivitate sau teroare. Când un cimpanzeu rânjeşte, asta înseamnă că te ameninţă. Rânjetul bărbatului era chiar unul de acest fel.
— Bineînţeles că există. Şi există şi bonusuri. Lucrează
pentru mine, şi-o să-ţi dezvălui câteva lucruri. Există un mic risc, bineînţeles, dar dacă vei supravieţui, o să trăieşti după
pofta inimii. Poţi fi următorul rege al Americii. Cine te-ar plăti atât de bine? Hmm?
— Cine sunteţi? întrebă Shadow.
— Ah, da! Era informaţiei. Domnişoară, puteţi să-mi mai daţi un pahar de Jack Daniel’s? Cu mai puţină gheaţă. Asta nu înseamnă c-ar fi existat vreun alt fel de eră. Informaţie şi cunoaştere – două monede care n-au ieşit niciodată din circulaţie.
— Am întrebat cine sunteţi.
— Să vedem. Având în vedere că astăzi este ziua mea, de ce nu mi-ai spune Wednesday6? Domnul Wednesday. Deşi, dacă ţinem seama de vreme, s-ar putea să fie Thursday7, nu?
— Care-i numele dumneavoastră adevărat?
— Dacă o să lucrezi pentru mine suficient de mult timp şi suficient de bine, s-ar putea să-ţi spun, zise bărbatul în costum de culoare deschisă. Ţi-am oferit o slujbă. Gândeşte-te la propunerea mea. Nimeni nu se aşteaptă să accepţi imediat, fără să ştii dacă-i vorba să te bagi într-un bazin cu 6 Wednesday – „miercuri”, în limba engleză.
7 Thursday – „joi”, în limba engleză.
piranha sau într-un bârlog de urşi. Gândeşte-te bine, spuse individul, apoi închise ochii şi se lăsă pe spătarul fotoliului.
— Nici vorbă, îi răspunse Shadow. Nu-mi plăceţi. Nu vreau să lucrez pentru dumneavoastră.
— Aşa cum am spus, nu te grăbi. Gândeşte-te bine, îl sfătui individul, fără să deschidă ochii.
Avionul ateriză cu o zguduitură şi câţiva pasageri coborâră. Shadow se uită pe fereastră. Era un mic aeroport în mijlocul pustietăţii. Mai trebuia să treacă prin alte două
aeroporturi până să ajungă în Eagle Point. Shadow se uită
apoi la individul în costum de culoare deschisă, domnul Wednesday. Acesta părea că doarme.
