Wednesday, îndreptând un deget către Shadow. Uită-te la monedă.

Shadow se uită. Pe partea de sus a monedei era capul.

— Probabil că am greşit trucul, zise el, uluit.

— Ţi-ai făcut un deserviciu, zise Wednesday, şi rânji. Iar eu sunt un om norocos, foarte norocos. Nu mi-aş fi închipuit!

exclamă el, uitându-se în jur. Mad Sweeney! Bei ceva cu noi?

— Un Southern Confort cu Coca-Cola, fără gheaţă, spuse o voce din spatele lui Shadow.

— Mă duc să-i spun barmanului, zise Wednesday, apoi se ridică şi se îndreptă către bar.

— Nu mă întrebaţi şi pe mine ce beau? strigă Shadow după el.

— Ştiu deja ce bei, răspunse Wednesday, care ajunsese deja în faţa barului.

La tonomat, Patsy Cline10 începu să cânte din nou „Walkin’

after Midnight”.

Individul care bea Southern Confort cu Coca-Cola se aşeză

lângă Shadow. Avea o barbă scurtă roşcată, de culoarea ghimbirului. Purta o jachetă din denim, plină de petice colorate, iar sub jachetă avea un tricou alb, pătat. Pe tricou era imprimat:

DACĂ NU POŢI S-O MĂNÂNCI, S-O BEI, S-O FUMEZI ORI S-O PRIZEZI, ATUNCI F… E-O!

Tipul purta o şapcă de baseball, pe care scria: SINGURA FEMEIE PE CARE AM IUBIT-O ERA NEVASTA ALTUI BĂRBAT… MAMA MEA!

Bărbatul deschise cu un deget murdar un pachet turtit de Lucky Strike, luă o ţigară, apoi îi oferi una lui Shadow.

Shadow fu gata să ia ţigara, cu un gest automat – el nu fuma, dar o ţigară însemna un obiect de schimb foarte căutat 10 Patsy Cline – cântăreaţă de muzică country, celebră în anii 1950- 1960.

–, apoi îşi dădu seama că nu mai se află în închisoare. Aşa că

refuză, clătinând din cap.

— Lucrezi pentru individul ăla? întrebă bărbosul, care nu era treaz, fără a fi însă beat deja.

— Aşa se pare, răspunse Shadow.

Bărbosul îşi aprinse ţigara.

— Eu sunt spiriduş11, spuse el.

Shadow nu zâmbi, şi-l întrebă:

— Adevărat? N-ar trebui să bei bere Guinness?

— Stereotipuri. Trebuie să înveţi să gândeşti în afara cutiei, spuse bărbosul. În Irlanda există multe alte lucruri în afară de Guinness.

— N-ai accent irlandez.

— Sunt aici de naiba ştie când.

— Deci eşti de fel din Irlanda?

— Ţi-am spus doar. Sunt spiriduş. Nu venim chiar de la Moscova.

— Asta cam aşa e…

Wednesday se întoarse la masă, ducând cu uşurinţă trei pahare în mâinile lui late ca nişte labe.

— Southern Confort cu Coca-Cola pentru tine, Mad Sweeny, un Jack Daniel’s pentru mine, iar asta-i pentru tine, Shadow.

— Ce-i asta?

— Gustă.

Băutura avea o culoare aurie. Shadow luă o înghiţitură, simţind pe limbă un gust ciudat, acru şi dulce. Simţea şi alcoolul sub acest gust, precum şi o savoare stranie. Îi amintea de o poşircă din închisoare, făcută într-un sac de gunoi din fructe putrede, cu pâine, zahăr şi apă, dar băutura asta era mai dulce şi infinit mai stranie.

— Bine, zise el. Am gustat-o. Ce e?

— Mied, răspunse Wednesday. Vin din miere. Băutura eroilor. Băutura zeilor.

Shadow mai gustă o dată. Da, îşi zise el, se simţea mierea.

Aceasta era una dintre arome.

11 Spiriduş - în original, personaj din folclorul irlandez

— Are gust de zeamă de murături, spuse el. De vin din zeamă de murături dulci.

— Are gust de pişat de diabetic, recunoscu Wednesday. Nu pot să sufăr chestia asta.

— Atunci de ce mi-ai adus-o? întrebă foarte logic Shadow.

Wednesday se uită la el cu ochii lui diferiţi. Shadow îşi zise că unul dintre ei era din sticlă, dar nu se putea decide care.

— Ţi-am adus mied pentru că aşa cere tradiţia. Iar în clipa asta avem nevoie de toate tradiţiile din lume. Ca să încheiem înţelegerea noastră.

— N-am făcut nicio înţelegere.

— Ba da. Acum lucrezi pentru mine. Mă aperi. Mă ajuţi.

Mă duci dintr-un loc în altul. Faci investigaţii – din când în când –, te duci şi pui întrebări pentru mine. Faci comisioane.

În caz de urgenţă – dar numai în caz de urgenţă – loveşti indivizi care trebuie loviţi. În cazul puţin probabil al morţii mele, mă vei priveghea. Iar în schimb, voi avea grijă ca nevoile tale să fie satisfăcute într-un mod adecvat.