— Nimic nu m-ar face mai fericit.
Chelneriţa aduse băuturile. Shadow sorbi din miedul cu gheaţă. Gheaţa nu folosea la nimic – ba chiar făcea gustul să
fie mai acru şi să dureze mai mult pe limbă, după ce miedul fusese înghiţit. Dar, se consolă Shadow, băutura aceea nu părea foarte alcoolică. Nu era pregătit să se îmbete. Nu încă.
Trase aer adânc în piept şi zise:
— Bine. Viaţa mea, care timp de trei ani a fost departe de a fi o viaţă demnă de invidiat, a luat o întorsătură clară şi subită spre ce-i mai rău. Mai sunt doar câteva lucruri pe care trebuie să le fac. Vreau să mă duc la înmormântarea Laurei.
Vreau să-mi iau rămas-bun de la ea. După aceea, dacă mai aveţi nevoie de mine, aş vrea să încep de la cinci sute de dolari pe săptămână.
Suma fusese rostită la întâmplare. Ochii lui Wednesday nu exprimau nimic.
— Dacă vom fi mulţumiţi de colaborare, atunci după şase luni îmi veţi da o mie pe săptămână.
Shadow făcu o pauză. Era cel mai lung discurs pe care-l ţinuse de ani de zile.
— Aţi spus că s-ar putea să fie nevoie să bat oameni. O să
bat oameni dacă vor încerca să vă facă rău. Dar n-o să bat pe nimeni pentru distracţie sau pentru profit. Nu vreau să mă
întorc în închisoare. Mi-a ajuns o dată.
— Nu te vei întoarce, zise Wednesday.
— Nu, nu mă voi întoarce, spuse şi Shadow, apoi îşi termină miedul.
Se întrebă, deodată, dacă miedul era de vină pentru faptul că limba i se dezlegase. Însă cuvintele ţâşneau din el precum apa dintr-un hidrant spart, într-o zi de vară, şi n-ar fi putut să le oprească nici dacă ar fi vrut.
— Nu vă plac, domnule Wednesday sau cum v-o fi chemând. Nu suntem prieteni. Nu ştiu cum aţi coborât din avionul ăla fără să vă văd, nici cum m-aţi urmărit până aici.
Dar sunt impresionat. Aveţi clasă. Iar în acest moment eu mă
aflu într-o fundătură. După ce vom face ce avem de făcut, o să plec. O să plec şi dacă o să mă enervaţi. Până atunci, o să
lucrez pentru dumneavoastră.
Wednesday rânji. Zâmbetul său era un lucru straniu, decise Shadow. Nu arăta pic de umor, de fericire sau de voioşie. Era ca şi cum Wednesday ar fi învăţat dintr-un manual cum să zâmbească.
— Foarte bine, zise el. Atunci, avem un contract. Ne-am înţeles.
— La naiba, mormăi Shadow.
În cealaltă parte a încăperii, Mad Sweeney îndesa monede în tonomat. Wednesday scuipă în palmă şi-i întinse mâna.
Shadow ridică din umeri. Scuipă şi el în propria-i palmă. Îşi loviră palmele. Wednesday începu să strângă. Shadow strânse şi el. După câteva secunde, începu să-l doară mâna.
Wednesday rezistă ceva mai mult, dar apoi îi dădu drumul.
— Bine, zise el. Bine. Foarte bine. Un ultim pahar din miedul ăsta rău ca să încheiem înţelegerea, apoi am terminat.
Zâmbi fugitiv, iar Shadow se întrebă dacă era într-adevăr umor în zâmbetul acela, reală plăcere.
— Eu vreau un Southern Confort cu Coca-Cola, zise Sweeney, care venea împleticindu-se dinspre tonomat.
Tonomatul începu să interpreteze Velvet Underground12, 12 Velvet Underground – formaţie americană de rock
„Who Loves the Sun?” Shadow îşi spuse că era ciudat să
găseşti un asemenea cântec într-un tonomat. I se părea puţin probabil. Însă toată seara fusese din ce în ce mai incredibilă.
Shadow luă de pe masă moneda pe care o folosise ca să
dea cu banul, bucurându-se de senzaţia produsă de frecarea ei între degetul mare şi cel arătător al mâinii drepte. Păru că
o face să apară în mâna stângă, cu o mişcare lină, însă de fapt o ascunse printre degete. Închise mâna stângă peste moneda imaginară. Apoi luă o a doua monedă în mâna dreaptă, între arătător şi degetul mare şi, în timp ce se făcea că îi dă drumul în mâna stângă, o lăsă să cadă în mâna dreaptă pe cea pe care o ascunsese printre degete, prinzând în acelaşi timp şi moneda pe care o ţinea la vedere.
Zăngănitul confirmă iluzia că ambele monede erau în mâna sa stângă, când de fapt amândouă ajunseseră în mâna sa dreaptă.
— Asta-i un truc cu monede? întrebă Sweeney, ridicându-şi barba zbârlită. Dacă ne ţinem de trucuri cu monede, atunci fii atent aici!
Luă un pahar gol de pe masă, un pahar în care se aflase mied, şi răsturnă cuburile de gheaţă în scrumieră. Apoi se întinse şi înhăţă din aer o monedă mare, aurie, strălucitoare.
O lăsă să cadă în pahar. Luă altă monedă de aur din aer şi o aruncă în pahar, unde aceasta zăngăni lovindu-se de prima.
Scoase o monedă din flacăra unei lumânări de pe perete, o alta din barba sa, o a treia din mâna goală a lui Shadow. Le aruncă, una câte una, în pahar. Apoi îşi strânse degetele deasupra paharului şi îl lovi puternic cu palma, iar din mâna lui căzură în pahar alte monede aurii. Apoi strecură paharul plin cu monede în buzunarul jachetei sale şi lovi buzunarul, ca să arate – fără urmă de îndoială – că este gol.
— Asta e un truc cu monede! zise el.
