Îşi spălă faţa cu săpun lichid din toaletă, apoi îşi dădu cu cremă şi începu să se radă. Îşi umezi părul şi îl pieptănă pe spate. Se spălă pe dinţi. Apoi îşi îndepărtă cu apă călduţă
ultimele urme de săpun şi pastă de dinţi de pe faţă. Se mai uită o dată la imaginea sa din oglindă – destul de proaspătă, însă cu ochi încă umflaţi şi roşii. Părea mai bătrân decât îşi amintea că este.
Se întrebă ce-o să spună Laura când o să-l vadă, apoi îşi aminti că Laura n-o să mai spună nimic niciodată şi văzu în oglindă că-i tremurau buzele, dar numai pentru o clipă.
Ieşi din toaletă.
— Arăt ca un rahat, zise Shadow.
— Bineînţeles, îl aprobă Wednesday.
Wednesday cumpără un pachet cu gustări şi plăti şi benzina la casă, răzgândindu-se de două ori dacă să
folosească bani-gheaţă sau cartea de credit, spre enervarea domnişoarei care mesteca gumă în spatele tejghelei. Shadow privi cum Wednesday se încurcă şi se scuză tot mai mult.
Părea, dintr-odată, foarte bătrân. Fata îi dădu banii înapoi şi făcu plata din cartea de credit, apoi îi dădu chitanţa pentru cartea de credit şi-i luă banii, după care îi înapoie banii şi luă
o altă carte de credit. Wednesday era gata să plângă – un bătrân neajutorat în faţa implacabilului marş de plastic al lumii moderne.
Shadow căută un telefon, însă de acesta era agăţată
inscripţia „Nu funcţionează”.
Ieşiră din benzinăria încălzită, iar răsuflarea lor produse aburi în aer.
— Vrei să conduc eu? întrebă Shadow.
— Pe naiba, spuse Wednesday.
Erau iarăşi pe drum, pe lângă ei treceau pajişti cu iarbă
cafenie. Copacii erau desfrunziţi şi morţi. Două păsări negre îi priveau de pe o sârmă de telegraf.
— Wednesday!
— Ce e?
— Din câte am văzut eu, n-ai plătit benzina.
— Da?
— Din câte am văzut eu, biata fată a plătit pentru privilegiul de a te avea în benzinăria ei. Crezi că şi-a dat seama între timp?
— Nici vorbă.
— Ce eşti? Un escroc de doi bani?
— Da, răspunse Wednesday dând din cap. Presupun că
asta sunt. Printre altele.
Apoi trecu pe banda din stânga, ca să depăşească un camion. Cerul era sumbru, de un cenuşiu uniform.
— O să ningă, zise Shadow.
— Da.
— Sweeney mi-a arătat cum a făcut trucul cu monedele de aur?
— Oh, da.
— Nu-mi amintesc.
— O să-ţi aminteşti. A fost o noapte lungă.
Câţiva fulgi mici de zăpadă atinseră parbrizul şi se topiră
imediat.
— Corpul soţiei tale este expus în acest moment la Wendell’s Funeral Parlor, zise Wednesday. Apoi, după prânz, va fi luat de acolo şi dus la cimitir, pentru înmormântare.
— De unde ştii?
— Am dat un telefon, în timp ce tu erai la toaletă. Ştii unde se află Wendell’s Funeral Parlor?
Shadow dădu din cap. Fulgii de zăpadă se învolburau şi se agitau în faţa lor.
— Asta-i ieşirea noastră, zise Shadow.
