Maşina lăsă în urmă şoseaua interstatală şi trecu pe lângă
grupul de moteluri din nordul oraşului Eagle Point.
Trecuseră trei ani. Da. Motelul Super-8 dispăruse, fusese demolat, iar în locul lui se afla un Wendy’s. Erau mai multe semafoare, vitrine necunoscute… Se îndreptară spre centru.
Shadow îi ceru lui Wednesday să încetinească în timp ce treceau prin dreptul sălii Muscle Farm. ÎNCHIS PE DURATĂ
NEDEFINITĂ DIN CAUZĂ DE DECES anunţa un panou scris de mână şi prins pe uşă.
O luară la stânga, pe strada principală. Trecură pe lângă
un salon nou de tatuaj şi pe lângă Centrul de Recrutare al Forţelor Armate, apoi pe lângă Burger King şi pe lângă
farmacia Olsen’s – familiară şi neschimbată –, şi în cele din urmă ajunseră în dreptul faţadei din cărămizi galbene a capelei funerare. O firmă de neon la fereastra din faţă anunţa CASA ODIHNEI VEŞNICE. Sub firmă se aflau câteva pietre de mormânt neinscripţionate.
Wednesday opri maşina în parcare şi întrebă:
— Vrei să vin cu tine?
— Nu neapărat.
— Foarte bine, zise el, iar rânjetul lipsit de umor apăru din nou. Am nişte treburi de făcut în timp ce tu îţi iei rămas-bun.
O să rezerv camere la motelul America. Ne întâlnim acolo, după ce termini.
Shadow ieşi din maşină şi îl privi cum pleacă. Apoi intră în clădire. Coridorul slab luminat mirosea a flori şi a lac de mobilă, cu o vagă nuanţă de formaldehidă şi putreziciune. La capăt se afla Capela Odihnei Veşnice.
Shadow îşi dădu seama că ţinea în mână banul de aur, pe care-l trecea în mod automat dintre degete pe dosul palmei, într-un gest ce se repeta fără încetare. Greutatea din mână îi dădea siguranţă.
Numele soţiei sale era scris pe o bucată de hârtie prinsă
lângă uşa de la capătul coridorului. Shadow intră în Capela Odihnei Veşnice. Cunoştea cea mai mare parte a persoanelor din încăpere: familia Laurei, colegii ei de la agenţie şi câţiva dintre prieteni.
Îl recunoscură cu toţii. Shadow văzu aceasta pe feţele lor.
Totuşi, nu-i zâmbi nimeni, nu-l salută nimeni.
La capătul încăperii se ridica o mică estradă, iar pe ea se afla un sicriu de culoare crem, ce avea în jur mai multe buchete de flori stacojii, galbene, albe şi de un purpuriu profund, sângeriu. Shadow făcu un pas. Din locul în care se afla putea să vadă trupul Laurei. Nu voia să se apropie. Nu îndrăznea să se îndepărteze.
Un bărbat în costum negru – Shadow presupuse că lucra la firma de pompe funebre – îi spuse:
— Domnule, vreţi să semnaţi în cartea de condoleanţe?
Şi-i arătă un registru legat în piele, lăsat deschis pe un pupitru.
Iar el scrise SHADOW şi data, cu scrisul său precis, apoi, încet, adăugă dedesubt (CĂŢELUŞUL). Nu voia să se îndrepte din nou către locul unde se strânseseră oamenii şi unde se găsea sicriul ce avea în el lucrul acela care nu mai era Laura.
O femeie scundă intră pe uşă şi ezită o clipă. Avea părul de un roşu arămiu şi purta haine scumpe şi foarte negre.
„Veşminte de văduvă”, îşi zise Shadow, care o recunoscu pe Audrey Burton, soţia lui Robbie.
Audrey ţinea în mână un buchet de violete, cu cozile înfăşurate în folie argintie. Un buchet pe care l-ar fi făcut un copil în luna iunie, gândi Shadow. Dar violetele nu erau flori ale anotimpului în care se aflau.
Audrey îl privi pe Shadow în ochi, însă nu-l recunoscu.
Străbătu apoi încăperea către sicriul Laurei. Shadow o urmă.
Laura zăcea întinsă, cu ochii închişi şi braţele încrucişate pe piept. Purta un costum albastru, demodat, pe care Shadow nu-l cunoştea. Părul ei lung, castaniu nu-i cădea pe ochi. Era Laura şi nu era ea. Shadow îşi dădu seama că
liniştea ei era nenaturală, pentru că Laura avea un somn foarte agitat.
Audrey îşi aşeză buchetul de violete de vară pe pieptul
Laurei. Apoi îşi strânse gura cu buze de culoarea murelor şi scuipă zdravăn pe faţa celei moarte.
Scuipatul o izbi pe Laura în obraz şi începu să se scurgă
către urechea ei.
Audrey se îndrepta deja către uşă, iar Shadow se grăbi după ea.
— Audrey! zise el.
De data aceasta, îl recunoscu. Shadow se întrebă dacă nu cumva Audrey lua tranchilizante. Vocea ei era detaşată, distantă.
— Shadow! Ai evadat? Sau ţi-au dat drumul?
— Mi-au dat drumul ieri. Sunt un om liber, zise Shadow.
