— Vrei să spui că nu ştii?
— Vreau să spun că nu ştiu.
Băiatul îl privi îndelung. Dădu pe gât puţină cola, râgâi, apoi îl privi din nou îndelung.
— Dacă ai şti, mi-ai spune?
— Probabil că nu, admise Shadow. După cum ai spus şi tu, lucrez pentru domnul Wednesday.
Băiatul îşi desfăcu jacheta şi scoase din buzunarul interior o tabacheră de argint. O deschise şi-i oferi o ţigară lui Shadow.
— Fumezi?
Shadow se gândi să-i ceară a-i dezlega mâinile, apoi renunţă.
— Nu, mulţumesc.
Ţigara părea să fie făcută de mână, iar când băiatul o aprinse cu o brichetă Zippo neagră, mată, aroma care umplu
limuzina nu era de tutun. Nu era nici de marijuana, decise Shadow. Mirosea cam ca piesele electrice care ard.
Tânărul inhală fumul, apoi îşi ţinu răsuflarea. Lăsă fumul să-i iasă pe gură şi-l inhală din nou, prin nări. Shadow bănui că exersase chestia asta în faţa oglinzii, înainte s-o facă în public.
— Dacă mă minţi, zise băiatul, care părea la mare distanţă, o să te omor. Ştii asta.
— Mi-ai mai spus.
Băiatul mai trase un fum lung din ţigară. Luminile din maşină se schimbară din portocaliu în roşu, apoi în purpuriu.
— Ai zis că locuiţi la motelul America? întrebă el, apoi bătu în geamul din spatele lui, dinspre şofer, iar geamul coborî.
Hei! La motelul America, de pe autostradă. Trebuie să-l lăsăm acolo pe oaspetele nostru.
Şoferul dădu din cap, iar geamul coborî.
Fibrele optice luminoase ce pâlpâiau în interiorul limuzinei continuau să-şi schimbe culorile în mod ciclic. Shadow avu impresia că şi ochii băiatului pâlpâiau, în culoarea verde a monitorului unui calculator antic.
— Omule, să-i spui lui Wednesday aşa. Să-i spui că e istorie. Că e uitat. Că e bătrân. Şi că mai bine ar accepta asta. Să-i spui că noi suntem viitorul şi că nu ne pasă de el sau de cei ca el. Timpul lui a expirat. Da? Omule, nu uita să-i spui asta. A fost aruncat în lada de gunoi a istoriei, în timp ce oameni ca mine se plimbă cu limuzina pe superautostrada viitorului.
— O să-i spun, zise Shadow, care începea să se simtă
ameţit şi spera că nu se îmbolnăvise.
— Să-i spui că am reprogramat nenorocita de realitate. Să-i spui că limbajul e un virus şi că religia e un sistem de operare, iar rugăciunile sunt doar grămezi de spam. Spune-i asta sau te omor, zise calm tânărul, din mijlocul fumului.
— Am înţeles. Puteţi să mă lăsaţi aici. Pot să merg pe jos restul drumului.
Tânărul dădu din cap.
— Mi-a făcut plăcere să discut cu tine, zise el, acum
relaxat din cauza fumului. Trebuie să ştii că, dacă vrem să te omorâm, atunci te ştergem pur şi simplu. Ai priceput? Un clic şi eşti rescris la întâmplare cu unu şi cu zero. Revenirea nu-i o opţiune, adăugă el, apoi bătu în geam. Coboară aici, rosti, apoi se întoarse din nou către Shadow şi arătă spre ţigară. Piele sintetică de broască râioasă. Ştii că acum putem face bufotenină14 sintetică?
Maşina se opri. Persoana din dreapta lui Shadow coborî şi ţinu uşa deschisă pentru el. Shadow coborî împleticindu-se, cu mâinile legate la spate. Îşi dădu seama că nu privise cu suficientă atenţie cele două persoane care stătuseră până
atunci împreună cu el pe banchetă. Nu ştia dacă sunt bărbaţi sau femei, tineri sau bătrâni.
Legăturile îi fuseseră tăiate. Bucăţile de nailon căzuseră pe asfalt. Shadow se întoarse. Interiorul maşinii devenise acum un nor dens de fum în care luceau două lumini de culoare arămie, ca ochii minunaţi ai unei broaşte râioase.
— Totul e în legătură cu paradigma dominantă, Shadow.
Altceva nu contează. Şi apropo, condoleanţe pentru doamna ta.
Uşa se închise, iar limuzina cea lungă demară în tăcere.
Shadow se afla la vreo două sute de metri de motel şi porni către acesta, respirând aerul rece şi trecând pe lângă
reclamele roşii, galbene şi albastre care promovau orice fel de mâncare pe care şi-o poate imagina un om, atâta timp cât aceasta era un hamburger, şi astfel ajunse la motelul America fără niciun incident.
14 Bufotenină – alcaloid cu efect halucinogen care există în multe plante, dar care a fost iniţial izolat din secreţia pielii broaştei râioase.
CAPITOLUL TREI
Fiecare oră te răneşte. Ultima te ucide.
VECHE ZICALĂ
La recepţia motelului America se afla o tânără slabă, care-i spuse lui Shadow că prietenul lui îi reţinuse deja o cameră
