Shadow făcu un pas înapoi.
Începu să meargă prin sală. Ochii sculptaţi ai acelor statui care aveau ochi păreau că-i urmăresc fiecare mişcare.
În vis, îşi dădu seama că fiecare statuie avea un nume, care ardea pe podea în faţa ei. Bărbatul cu păr alb şi cu un colier făcut din dinţi la gât era Leucotios16; femeia cu şolduri late, cu o deschizătură imensă între picioare, din care picau monştri, era Hubur17; bărbatul cu cap de berbec ce ţinea o sferă de aur era Hershef18.
În vis, auzea o voce pedantă, afectată şi corectă, dar nu vedea pe nimeni. „Aceştia sunt zei care au fost uitaţi. Acum sunt ca şi morţi. Pot fi găsiţi doar în poveşti neinteresante.
Au dispărut, dar numele lor şi imaginile lor rămân cu noi.”
Shadow coti după un colţ şi ştiu că ajunsese în altă
încăpere, şi mai mare decât prima. Se întindea mai departe decât vedea cu ochii. Lângă el se afla craniul unui mamut, lustruit şi cafeniu, şi o pelerină miţoasă, colorată cu ocru, pe care o purta o femeie scundă, cu mâna stângă deformată.
Lângă aceasta se aflau trei femei, toate cioplite dintr-o singură stâncă de granit, cu şoldurile lipite; figurile lor aveau un aspect nefinisat, în timp ce sânii şi organele genitale 16 Leucotios (Loucetios) – zeul gal al tunetului.
17 Ummu-Hubur sau Tiamat – zeiţă din mitologia sumeriană şi babiloniană, care a umplut abisul cosmic cu apele primordiale şi a născut monştri ce au luptat împotriva celorlalţi zei.
18 Hershef (Herysha) – zeu egiptean al fertilităţii, născut din apele primordiale şi reprezentat ca un bărbat cu cap de berbec.
fuseseră sculptate cu o grijă deosebită. Şi mai era o pasăre nezburătoare, pe care Shadow n-o recunoscu, de două ori mai înaltă decât el, cu cioc ca de vultur, dar cu braţe de om.
Şi altele, de acelaşi fel.
Vocea îi vorbi încă o dată, ca şi cum s-ar fi adresat unor elevi: „Aceştia sunt zei care au dispărut din amintire. Chiar şi numele lor a fost uitat. Oamenii care i-au venerat au fost şi ei uitaţi, precum zeii lor. Totemurile lor au fost sfărâmate şi dărâmate de mult timp. Ultimii lor preoţi au murit fără să
transmită altora secretele lor. Zeii mor. Iar atunci când mor cu adevărat, nu-i plânge nimeni şi nu-i ţine minte nimeni.
Ideile sunt mai greu de ucis decât oamenii, dar până la urmă
pot fi ucise şi ele.”
Prin sală începu să se strecoare zgomotul unor şoapte, un susur care-i provocă lui Shadow, în vis, o înfiorare şi o teamă
inexplicabile. O panică atotcuprinzătoare îl copleşi în sala aceea a zeilor de existenţa cărora se uitase – zei cu figuri de caracatiţă şi zei ce erau doar mâini mumificate sau stânci care cădeau sau focuri izbucnite în pădure…
Shadow se trezi dintr-odată, cu inima zbătându-i-se în piept şi cu fruntea inundată de sudoare. Cifrele roşii ale ceasului de lângă pat îi arătau că este ora 1.30 A.M. Lumina firmei motelului America sclipea prin ferestrele dormitorului.
Dezorientat, Shadow se ridică şi se duse în baie. Urină fără
să aprindă lumina, apoi se întoarse în dormitor. Visul rămăsese proaspăt şi viu în mintea lui, dar nu-şi putea explica de ce-l speriase atât de rău.
Lumina care pătrundea în încăpere de afară nu era puternică, dar ochii lui Shadow se obişnuiseră cu întunericul. Pe marginea patului său stătea o femeie.
O recunoscu. Ar fi recunoscut-o într-o mulţime de o mie, chiar şi într-una de o sută de mii. Stătea pe marginea patului său şi purta încă acel costum de culoare bleumarin în care fusese înmormântată.
Vocea ei era doar o şoaptă, însă una pe care o cunoştea.
— Presupun că o să mă întrebi ce caut aici, zise Laura.
Shadow nu spuse nimic.
Se aşeză pe singurul scaun din cameră şi întrebă, în cele
din urmă:
— Tu eşti, iubito?
— Da, răspunse ea. Mi-e frig, căţeluşule.
— Eşti moartă, copilaşule.
— Da, zise ea. Da, sunt moartă. Vino şi stai lângă mine, spuse ea, bătând uşor cu mâna în pat, alături de ea.
— Nu, zise Shadow. Cred că deocamdată o să stau aici.
Avem nişte probleme nerezolvate şi trebuie să discutăm despre ele.
— Cum ar fi, de exemplu, faptul că-s moartă?
— Posibil, dar eu mă gândeam la modul în care aţi murit.
Tu şi Robbie.
— Oh! exclamă ea. La asta te gândeai.
Shadow simţi – sau poate îşi imagină că simte – miros de putreziciune, de flori şi de chimicale. Soţia lui – fosta lui soţie… nu, se corectă el, răpo sata lui soţie… — stătea pe pat şi se uita la el, fără să clipească.
— Căţeluşule, zise ea, vrei – crezi că-i posibil – să-mi dai o ţigară?
