Cernobog oftă.

— Îşi închipuie că-i o bucătăreasă bună. A fost educată, aveam servitori care găteau… Acum, nu mai avem servitori.

Nu mai avem nimic.

— Nu chiar nimic, zise Wednesday. Niciodată nu rămâne chiar nimic.

— Da, n-ar trebui să te ascult, spuse Cernobog, şi se întoarse către Shadow. Joci dame?

— Da, îi răspunse Shadow.

— Foarte bine. Poţi să joci cu mine, spuse el, scoţând din şifonier o cutie de lemn cu piese, pe care le răsturnă pe masă. Eu o să joc cu negrele.

Wednesday îl luă pe Shadow de braţ şi-i zise:

— Nu-i obligatoriu să faci asta.

— Nicio problemă, vreau să joc, îi răspunse Shadow.

Wednesday ridică din umeri şi luă un exemplar vechi din Reader’s Digest dintr-o grămăjoară de reviste îngălbenite aflată pe pervazul ferestrei.

Degetele cafenii ale lui Cernobog terminară de aranjat piesele în pătrăţele, iar jocul începu.

În zilele care urmară, Shadow se pomeni amintindu-şi deseori jocul acela. În unele nopţi îl visa. Piesele lui rotunde şi plate aveau culoarea lemnului vechi, murdar, deşi se numeau albe. Cele ale lui Cernobog erau de un negru banal, decolorat. Shadow făcu prima mutare. În vis, nu avea loc niciun fel de conversaţie în timpul jocului, şi nu se auzea decât zgomotul puternic al pieselor aşezate pe tablă sau fâşâitul lemnului frecat de lemn atunci când acestea erau împinse dintr-un pătrăţel în altul, alăturat.

Pentru primele cinci, şase mutări, fiecare dintre jucători împinse piese către centrul tablei de joc, lăsând rândurile din spate neatinse. Între mutări existau pauze lungi, pauze de joc de şah, în care fiecare privea şi se gândea.

Shadow jucase dame în închisoare; îl ajutase să-i treacă

timpul. Jucase şi şah, dar nu avea temperamentul adecvat pentru şah. Nu-i plăcea să facă planuri. Prefera să aleagă

mişcarea perfectă pentru un anumit moment. În felul acesta, poţi câştiga uneori la jocul de dame.

Se auzi un pocnet, atunci când Cernobog luă o piesă

neagră şi, sărind peste una dintre piesele albe ale lui Shadow, o aşeză într-un pătrăţel din cealaltă parte. Bătrânul luă piesa albă a lui Shadow şi o puse pe masă, lângă tabla de joc.

— Prima rană. Ai pierdut, zise Cernobog. Jocul s-a terminat.

— Nici vorbă. Mai e mult până la terminarea jocului.

— Atunci, n-ai vrea să stabilim o miză? Să facem un mic pariu, ca să fie jocul mai interesant?

— Nu, răspunse Wednesday, fără să-şi ridice privirea de pe rubrica „Umor în uniformă”. Nu vrea.

— Nu joc cu tine, bătrâne. Joc cu el. Deci, domnule Shadow, nu vrei să facem un mic pariu?

— De ce v-aţi certat voi doi, ceva mai devreme? întrebă

Shadow.

Cernobog ridică din sprânceană.

— Stăpânul tău vrea să vin cu el. Ca să-l ajut în aiureala lui. Prefer să mor, decât să fac asta.

— Vrei să punem pariu. Bine. Dacă o să câştig, vei veni cu noi.

Bătrânul strânse din buze şi replică:

— Se poate. Dar numai dacă accepţi pedeapsa, în cazul în care o să pierzi.

— Şi care-i pedeapsa aceea?

Cernobog zise, fără a-şi modifica expresia:

— Dacă o să câştig, îţi voi zdrobi creierul. Cu barosul. Mai întâi o să îngenunchezi. Apoi o să-ţi dau una cu barosul, de n-o să te mai ridici.

Shadow se uită la figura bătrânului, încercând să-i înţeleagă intenţia. Era sigur că individul din faţa lui nu glumea, pe figura sa se citea nevoia de ceva, de durere, de moarte, de recompensă.

Wednesday închise revista şi zise:

— E ridicol. Am greşit venind aici. Shadow, plecăm.

Pisica cenuşie, deranjată, se ridică în picioare şi sări pe masă, lângă jocul de dame. Se uită la piese, apoi sări pe podea şi ieşi din încăpere, cu coada în sus.

— Nu, răspunse Shadow.

Moartea nu-l speria. La urma urmei, nu mai avea pentru ce să trăiască.

— E bine. Accept. Dacă vei câştiga, ai ocazia să-mi zdrobeşti creierul cu o lovitură a barosului tău, spuse el, şi mută următoarea piesă albă pe pătrăţelul alăturat de la marginea tablei de joc.

Nimeni nu mai spuse nimic, însă Wednesday nu mai deschise din nou Reader’s Digest. Urmări jocul cu ochiul său de sticlă şi cu ochiul său cel adevărat, având pe faţă o expresie care nu trăda nimic.

Cernobog luă altă piesă de-a lui Shadow. Shadow luă două

piese de-ale lui Cernobog. De pe coridor veni mirosul unor mâncăruri nefamiliare. Deşi nu toate aromele îi făceau poftă

de mâncare, Shadow îşi dădu seama cât de flămând era.

Cei doi bărbaţi îşi mutau piesele, negre şi albe, pe rând.

Fuseseră luate o mulţime de piese şi răsăriseră regi, alcătuiţi din două piese puse una peste alta. Aceştia nu mai erau obligaţi să se mişte pe tabla de joc doar înainte sau în lateral, regii puteau fi mutaţi atât înainte cât şi înapoi, ceea ce-i făcea de două ori mai periculoşi. Ajunseseră în rândul din spate şi puteau merge încotro voiau. Cernobog avea trei regi, Shadow doar doi.

Cernobog îşi mută unul dintre regi în jurul tablei, luând celelalte piese care-i mai rămăseseră lui Shadow, şi folosi ceilalţi doi regi ca să blocheze regii lui Shadow.

Iar după aceea, Cernobog îşi transformă o piesă într-un al patrulea rege, apoi îşi îndreptă atenţia spre cei doi regi ai lui Shadow şi, fără să zâmbească, îi luă pe amândoi. Şi cu asta, partida se termină.

— Gata, zise Cernobog. Acum trebuie să-ţi zdrobesc creierul. Iar tu te vei aşeza în genunchi de bunăvoie. E bine, spuse el, şi-şi întinse mâna bătrână pentru a-l bate pe braţ