Individul cu fălci pătrate se întinse şi-i răsuci urechea lui Shadow între arătător şi degetul mare. Strângea în timp ce răsucea. Durerea era teribilă.

— V-am spus să nu ne minţiţi, domnule, spuse el cu un glas inexpresiv, apoi îi dădu drumul.

Fiecare dintre indivizi avea o umflătură la haină, se vedea că purtau pistol. Shadow nu încercă să riposteze. Îşi închipui că se află din nou în închisoare. „Ai răbdare”, se gândi el. „Nu le spune nimic din ce nu ştiu deja. Nu pune întrebări”.

— V-aţi împrietenit cu oameni periculoşi, domnule, zise individul cu ochelari. Veţi face un serviciu tării dumneavoastră dacă veţi oferi statului dovezi, adăugă el, zâmbind cu amabilitate.

„Eu sunt poliţistul cel bun”, spunea zâmbetul acela.

— Înţeleg, răspunse Shadow.

— Dacă nu vreţi să ne ajutaţi, domnule, atunci o să vedeţi cum suntem când ne supărăm, zise cel cu fălci pătrate, apoi îl lovi pe Shadow în abdomen, făcându-l să-şi piardă

răsuflarea.

Nu era tortură, îşi spuse Shadow, ci doar o subliniere: „Eu sunt poliţistul cel rău”. Durerea îl făcu să icnească.

— Aş vrea să nu vă supăr, zise Shadow, de îndată ce reuşi să respire.

— Domnule, vrem doar să cooperaţi.

— Aş vrea să vă întreb… („Nu pune întrebări”, îşi zise el, dar era prea târziu, cuvântul fusese deja rostit)… Cu cine o să cooperez.

— Vreţi să vă spunem numele noastre? zise cel cu fălci pătrate. V-aţi pierdut minţile.

— Nu, are dreptate, interveni cel cu ochelari. Aşa îi va fi mai uşor să ia legătura cu noi, zise el, apoi se uită la Shadow şi zâmbi ca un om care face reclamă la pastă de dinţi. Eu sunt domnul Stone48. Colegul meu e domnul Wood49.

— Nu asta voiam să ştiu. Din ce agenţie faceţi parte? CIA?

FBI?

Stone clătină din cap.

— Nu-i chiar atât de simplu, domnule. Lucrurile nu-s chiar atât de simple.

— Sectorul privat… sectorul public… zise Wood.

Înţelegeţi… În ziua de azi există o grămadă de conexiuni.

— Vă asigur, interveni Stone, cu un alt zâmbet larg, că noi suntem băieţii buni. Vă este foame, domnule? întrebă el, apoi căută în buzunar şi scoase un baton de Snikers. Poftiţi. Un cadou din partea mea.

— Mulţumesc, zise Shadow, apoi rupse ambalajul şi mâncă batonul de Snikers.

— Presupun că vreţi şi ceva de băut. O cafea? O bere?

— Apă, vă rog, ceru Shadow.

Stone se duse la uşă, ciocăni şi spuse ceva paznicului din cealaltă parte a uşii, care se întoarse după un minut cu un pahar din plastic, plin cu apă rece.

— CIA… zise Wood, apoi clătină din cap, mâhnit. Nişte gorile. Stone, am auzit un banc nou despre CIA. Cum putem fi siguri că CIA n-a fost implicată în asasinarea lui Kennedy?

— Nu ştiu, răspunse Stone. Cum?

— Păi… e mort, replică Wood.

Cei doi izbucniră în râs.

— Vă simţiţi mai bine acum, domnule? întrebă Stone.

48 Stone – „piatră”, în limba engleză.

49 Wood – „lemn”, în limba engleză.

— Da.

— Atunci spuneţi-ne ce s-a întâmplat în seara asta.

— Am făcut pe turiştii. Ne-am dus la Casa de pe Stâncă.

Ne-am dus să mâncăm. Cunoaşteţi restul.

Stone ofta. Wood clătină din cap, ca şi cum ar fi fost dezamăgit, apoi îi trase un şut lui Shadow, în genunchi.

Durerea fu zdrobitoare. Apoi Wood îi trase încet un pumn în spate, chiar deasupra rinichiului drept, iar durerea fu mai îngrozitoare decât cea din genunchi.

„Sunt mai solid decât ei. I-aş putea da gata” Dar indivizii erau înarmaţi, şi chiar dacă ar fi reuşit să-i omoare pe amândoi, tot ar fi rămas încuiat în celulă. (Dar ar fi avut un pistol. Ar fi avut două pistoale.) („Nu.") Wood avea grijă să nu-l lovească pe Shadow peste faţă.

Fără urme. Nimic cu urmări permanente, doar pumni şi picioare în piept şi în genunchi. Durea, însă Shadow strânse în palmă dolarul cu efigia Statuii Libertăţii şi aşteptă să se termine chinul.

După un timp prea îndelungat, bătaia încetă.

— Ne vedem peste două ore, domnule, zise Stone. Să ştiţi că lui Wood nu-i place să facă asta. Noi suntem oameni rezonabili. După cum am spus, noi suntem băieţii cei buni.

Dumneavoastră sunteţi în tabăra cea rea. De ce nu încercaţi să dormiţi un pic?

— Mai bine aţi începe să ne luaţi în serios, spuse Wood.

— Woody are dreptate, domnule. Gândiţi-vă la spusele lui.

Uşa se închise în urma lor. Shadow se întrebă dacă nu aveau să-i stingă lumina, dar n-o făcură, iar becul luci în continuare ca un ochi rece. Shadow se târî pe podea, către fâşia de spumă de cauciuc, şi se urcă pe ea, apoi se acoperi cu pătura şi închise ochii, apoi se cufundă în nimic, apoi se cufundă în vis.

Timpul trecu.

Avea din nou cincisprezece ani, mama sa era pe moarte şi încerca să-i spună ceva foarte important, dar el nu putea s-o înţeleagă. Se mişcă în somn, şi durerea îl trecu din starea de pe-jumătate-adormit în starea de pe-jumătate-treaz.

Tremura sub pătura subţire. Ţinea mâna dreaptă la ochi,

apărându-i de lumina becului. Se întrebă dacă Wednesday şi ceilalţi erau încă în libertate, dacă mai erau încă în viaţă.