— De obicei, o asemenea greşeală nu e fatală, spuse domnul Ibis, apoi oftă. De data asta a fost. Băiatul era beat şi avea un cuţit, iar fata i-a spus că e gravidă. El n-a crezut că

este tatăl…

— A fost înjunghiată… zise domnul Jacquel, şi începu să

numere.

Se auzi un clic atunci când apăsă cu piciorul pe un comutator de pe podea, pornind un dictafon mic de pe masa alăturată.

— … de cinci ori. Există trei răni de cuţit în partea stângă

din faţă a pieptului. Prima se află între al patrulea şi al cincilea spaţiu intercostal, la mijlocul marginii sânului stâng, cu o lungime de doi virgulă doi centimetri; a doua şi a treia rană sunt prin porţiunea inferioară a sânului stâng, penetrează al şaselea spaţiu intercostal, se suprapun şi măsoară trei centimetri. Mai există o rană cu lungimea de doi centimetri în partea superioară stângă a pieptului, în al

doilea spaţiu intercostal, şi o rană lungă de cinci centimetri şi cu adâncimea de zero virgulă şase centimetri în deltoidul stâng, o tăietură. Toate rănile din piept sunt înjunghieri profunde. Nu există alte răni externe vizibile.

După aceea, Jacquel ridică piciorul de pe comutatorul aflat pe podea. Shadow observă un microfon mic care atârna deasupra mesei de îmbălsămare.

— Sunteţi şi medic legist? întrebă el.

— Pe aici, medicul legist este numit pe criterii politice, zise Ibis. Slujba lui e să dea un şut cadavrului. Dacă acesta nu-i dă şi el la rândul lui un şut, atunci medicul legist semnează

certificatul de deces. Jacquel este ceea ce se numeşte un

„prosector”58. Lucrează pentru judecătorul de instrucţie al comitatului. Face autopsii şi ia probe de ţesuturi pentru analize. A fotografiat deja rănile fetei.

Jacquel nu-i băgă în seamă. Luă un scalpel mare şi făcu o incizie în formă de „V”, de la ambele clavicule până la stern, apoi transformă „V”-ul într-un „Y”, printr-o incizie adâncă de la stern la pubis. După aceea luă ceva care arăta ca o bormaşină mică, grea, cromată, în care era fixată o lamă

rotundă de ferăstrău, de mărimea unui medalion. Porni aparatul şi tăie coastele din ambele părţi ale sternului.

Fata se deschise ca o poşetă.

Shadow simţi brusc un miros puternic, neplăcut, usturător.

— Credeam că mirosul va fi mai rău, zise el.

— E încă proaspătă, îi răspunse Jacquel. Iar intestinele n-au fost găurite, de aceea nu miroase a rahat.

Shadow se trezi uitându-se în altă parte, nu din cauza scârbei, cum s-ar fi aşteptat, ci dintr-o dorinţă ciudată de a respecta intimitatea fetei. I se părea dificil să existe ceva mai nud decât chestia aia despicată.

Jacquel scoase intestinele, lucind încolăcite ca nişte şerpi în pântecul fetei, sub stomac şi adânc sub pelvis. Le trecu apoi printre degete, centimetru cu centimetru, şi le descrise 58 Prosector – persoană specializată în efectuarea disecţiilor şi a autopsiilor.

la microfon drept normale, după care le puse într-o găleată

de pe podea. Extrase tot sângele din pieptul cadavrului cu o pompă cu vid şi-i măsură volumul. Apoi îi cercetă interiorul pieptului. Spuse în microfon:

— Există trei laceraţii în pericard, care este plin cu sânge lichid şi închegat.

După aceea scoase fiecare plămân. Cel stâng fusese înjunghiat şi se dezumflase pe jumătate. Jacquel cântări plămânii, apoi inima, după care fotografie rănile. Tăie din fiecare plămân câte o bucăţică de ţesut şi le puse într-un borcan.

— Formaldehidă, îi explică în şoaptă domnul Ibis lui Shadow.

Jacquel continuă să vorbească la microfon, descriind ceea ce făcea, în timp ce scotea ficatul, stomacul, splina, pancreasul, ambii rinichi, uterul şi ovarele. Cântări fiecare organ, le declară normale şi fără răni. Luă din fiecare organ câte o feliuţă şi le puse într-un borcan cu formaldehidă.

Tăie din inimă, din ficat şi dintr-un rinichi câte o feliuţă

suplimentară. Bucăţile acelea le mestecă încet, în timp ce lucra.

Cumva, lucrul acesta i se păru lui Shadow ceva bun, plin de respect şi fără pic de obscenitate.

— Deci vrei să stai un timp la noi, zise Jacquel, mestecând feliuţa din inima fetei.

— Dacă mă primiţi, răspunse Shadow.

— Sigur că te primim, zise domnul Ibis. Nu avem niciun motiv să nu te primim, iar camere sunt destule. Vei fi sub protecţia noastră cât timp vei fi aici.

— Sper că nu te deranjează să dormi sub acelaşi acoperiş

cu morţii, spuse Jacquel.

Shadow îşi aminti de atingerea buzelor Laurei, amare şi reci. Zise:

— Nu, atâta timp cât rămân morţi.

Jacquel se întoarse şi-l privi cu ochii săi căprui şi adânci, enigmatici şi reci ca ai câinilor deşertului, şi-i spuse doar:

— Aici morţii rămân morţi.

— Am impresia că morţii se întorc destul de uşor.

— Nici vorbă, îi răspunse Ibis. Chiar şi zombii sunt făcuţi din oameni vii. Puţin praf, puţin descântec, puţin elan şi ai obţinut un zombi. Zombii trăiesc, însă cred că sunt morţi.

Dar să aduci cu adevărat morţii înapoi la viaţă, în trupurile lor… asta cere multă putere, zise el.

Apoi adăugă, după o scurtă ezitare:

— În ţara cea veche, în vremurile de demult, era mai uşor.

— Poţi să legi ka-ul59 unui om de trupul său pentru cinci mii de ani, spuse Jacquel. Să-l legi sau să-l dezlegi. Dar asta se făcea cu mult timp în urmă.

Apoi luă toate organele pe care le scosese şi le aşeză la loc, cu respect, în cavitatea trupului. Puse la loc şi intestinele, şi sternul, apoi trase marginile pielii până când acestea se uniră. După aceea luă un ac gros şi o aţă şi cusu tăietura, cu mişcări iuţi, aşa cum se coase o minge de baseball. Cadavrul fu transformat iarăşi dintr-o grămadă de carne în fată.

— Aş vrea o bere, zise Jacquel, şi-şi scoase mănuşile de cauciuc, aruncându-le în lada de gunoi.

Îşi aruncă apoi halatul cafeniu-închis la coş, după care luă

tava cu borcane pline cu feliuţe de organe roşii, cafenii şi stacojii şi-i întrebă:

— Mergem?