O ciocănitoare aflată la distanţă bătea toba într-un copac putred.
Shadow îşi dădu seama că-l privea cineva: câteva păsări-cardinal, roşii, se uitau la el dintr-un tufiş scheletic, apoi se întoarseră să ciugulească ciorchini de boabe negre de soc.
Arătau ca ilustraţiile din calendarul cu păsările cântătoare din America de Nord. Trilurile şi ciripitul păsărilor îl urmăriră
în timp ce mergea pe malul pârâului, apoi se reduseră în intensitate şi încetară.
Cerbul mort zăcea într-o poiană, la umbra unui deal, iar o pasăre neagră, de mărimea unui căţel, ciugulea din el cu un cioc mare, ascuţit, smulgând şi sfâşiind bucăţi de carne roşie din cadavru. Ochii animalului dispăruseră, dar capul rămăsese neatins, iar pe crupă i se vedeau pete albe, de cerb tânăr. Shadow se întrebă cum murise.
Pasărea cea neagră îşi lăsă capul într-o parte, apoi zise, cu un glas care suna ca nişte pietre lovite între ele:
— Hei tu, Shadow!
— Eu sunt, zise Shadow.
Pasărea ţopăi pe crupa cerbului, îşi ridică ţeasta şi-şi zburli penele de pe gât şi de pe creştet. Zburătoarea era enormă şi avea ochii ca nişte mărgele negre. O pasăre atât de mare şi aflată atât de aproape te intimida.
— A zis că o să te întâlnească în Kay-ro, croncăni corbul.
Shadow se întrebă care dintre corbii lui Odin se afla în faţa lui: Huginn sau Muninn? Amintirea sau Gândul?
— Kay-ro? întrebă el.
— În Egipt.
— Şi cum o să ajung în Egipt?
— Urmează Mississippi. Du-te în sud. Găseşte Şacal.
— Uite ce-i, zise Shadow. Nu vreau să par… Iisuse… uite ce-i…
Se opri. Se reculese. Îi era frig şi stătea în pădure,
discutând cu o pasăre mare, neagră, care-l ciugulea pe Bambi.
— Bine. Voiam să-ţi spun că n-am chef de mistere.
— Mistere, îl aprobă pasărea, binevoitoare.
— Vreau explicaţii. Şacalul din Kay-ro. Chestia asta nu mă
ajută cu nimic. Sună ca o frază dintr-un film prost cu spioni.
— Şacal. Prieten. Kay-ro.
— Mi-ai mai spus asta. Aş vrea mai multe informaţii.
Pasărea se întoarse şi rupse altă fâşie de carne de pe coastele cerbului. Apoi zbură printre copaci, cu fâşia roşie atârnându-i din cioc ca un vierme lung, sângeriu.
— Hei! Poţi măcar să-mi arăţi unde-i un drum adevărat?
strigă Shadow după ea.
Corbul se înălţă şi se îndepărtă. Shadow se uită la cadavrul puiului de cerb. Decise că, dacă ar fi un adevărat pădurean, ar tăia o bucată şi ar frige-o la un foc de lemne.
Dar în loc de asta se aşeză pe un copac căzut şi mâncă un baton de Snickers şi-şi dădu seama că nu era un pădurean adevărat.
Corbul îl chemă de la marginea luminişului.
— Vrei să te urmez? îl întrebă Shadow.
Pasărea croncăni din nou, nerăbdătoare. Shadow se duse spre ea. Corbul îl aşteptă până când ajunse aproape, apoi sări greoi în alt copac, îndreptându-se cumva spre stânga căii pe care o urmase până atunci Shadow.
— Hei, Huginn sau Muninn, sau cine vei fi fiind! Pasărea se întoarse, bănuitoare, cu capul într-o parte, privindu-l cu ochi lucitori.
— Spune „ Nevermore”51 îi zise Shadow.
— Hai sictir, spuse corbul.
Şi nu mai zise nimic cât timp merseră împreună prin pădure, corbul înainte şi zburând din copac în copac, omul grăbindu-se în urma lui prin vegetaţia deasă, încâlcită.
Cerul era de un gri uniform. Era aproape amiază.
După o jumătate de oră ajunseră la un drum asfaltat de la 51 Nevermore („Niciodată”) – aluzie la poemul „Corbul” de E.A. Poe, în care pasărea respectivă repetă acest cuvânt.
marginea unui oraş, iar corbul zbură înapoi în pădure.
Shadow remarcă firma unui restaurant Culver’s Frozen Custard Butterburgers, iar alături o benzinărie. Intră în restaurant, unde nu se afla niciun client. La casă stătea un tânăr slab, ras în cap. Shadow comandă doi Butterburgers şi cartofi prăjiţi. Apoi se duse la toaletă, să se spele. Arăta îngrozitor. Îşi făcu inventarul buzunarelor: avea câteva monede, inclusiv dolarul de argint cu efigia Statuii Libertăţii, o periuţă de dinţi, o pastă de dinţi, trei batoane de Snickers, cinci încălzitoare chimice, un portofel (în care nu se afla decât permisul său de conducere şi o carte de credit – se întrebă cât timp mai era valabilă cartea aceea de credit) şi, în buzunarul interior al hainei, o mie de dolari în bancnote de cincizeci şi de douăzeci de dolari, partea lui din jefuirea de ieri a băncii. Îşi spălă faţa şi mâinile cu apă fierbinte, îşi aranjă părul, apoi se întoarse în restaurant, unde-şi mâncă
