După un timp prea îndelungat, bătaia încetă.
— Ne vedem peste două ore, domnule, zise Stone. Să ştiţi că lui Wood nu-i place să facă asta. Noi suntem oameni rezonabili. După cum am spus, noi suntem băieţii cei buni.
Dumneavoastră sunteţi în tabăra cea rea. De ce nu încercaţi să dormiţi un pic?
— Mai bine aţi începe să ne luaţi în serios, spuse Wood.
— Woody are dreptate, domnule. Gândiţi-vă la spusele lui.
Uşa se închise în urma lor. Shadow se întrebă dacă nu aveau să-i stingă lumina, dar n-o făcură, iar becul luci în continuare ca un ochi rece. Shadow se târî pe podea, către fâşia de spumă de cauciuc, şi se urcă pe ea, apoi se acoperi cu pătura şi închise ochii, apoi se cufundă în nimic, apoi se cufundă în vis.
Timpul trecu.
Avea din nou cincisprezece ani, mama sa era pe moarte şi încerca să-i spună ceva foarte important, dar el nu putea s-o înţeleagă. Se mişcă în somn, şi durerea îl trecu din starea de pe-jumătate-adormit în starea de pe-jumătate-treaz.
Tremura sub pătura subţire. Ţinea mâna dreaptă la ochi,
apărându-i de lumina becului. Se întrebă dacă Wednesday şi ceilalţi erau încă în libertate, dacă mai erau încă în viaţă.
Spera că erau.
Dolarul de argint rămăsese rece în mâna sa stângă. Îl simţea, aşa cum îl simţise în timpul bătăii. Se minună că
moneda nu se încălzise de la trupul său. Fiind pe jumătate adormit şi pe jumătate în delir, moneda, ideea libertăţii, luna şi Zoria Polunocinaia se amestecară toate într-o ţesătură de raze argintii care lucea în adâncul cerului, iar el urcă pe ţesătura de raze, îndepărtându-se de durere, de amărăciune şi de teamă, cufundându-se în vis…
Din depărtarea aceea auzi un fel de zgomot, dar era prea târziu să se mai gândească la el: aparţinea de-acum somnului.
Speră, cu o urmă de luciditate, că nu venise nimeni să-l trezească, să-l lovească sau să ţipe la el. Apoi îşi dădu seama cu încântare că dormea cu adevărat şi că nu-i mai era frig.
În visul său – sau în afara lui – cineva striga puternic, cerând ajutor.
În somn, Shadow se rostogoli pe spuma de cauciuc, descoperind noi locuri care îl dureau.
Cineva îl scutura, ţinându-l de umăr.
Shadow voia să-i spună să nu-l trezească, să-l lase să
doarmă, însă reuşi doar să mormăie.
— Căţeluşule, îi spuse Laura, trebuie să te trezeşti.
Dragule, te rog să te trezeşti!
Shadow se linişti. Avusese un vis ciudat, cu închisoare, cu deţinuţi şi cu zei care se ţineau după el, iar acum Laura îl trezea ca să-i spună că venise vremea să se ducă la serviciu, şi poate că înainte va avea timp să fure o cafea şi-o sărutare… Întinse mâna, ca să atingă mâna ei.
Carnea Laurei era rece ca gheaţa şi tare.
Shadow deschise ochii.
— De unde-i tot sângele ăsta? întrebă el.
— Este al altor oameni. Nu-i al meu, îi răspunse Laura. Eu sunt umplută cu formaldehidă amestecată cu glicerină şi cu lanolină.
— Al căror oameni? întrebă el.
— Al paznicilor. Este în regulă. I-am omorât. Ar trebui să
pleci, cu toate că nu cred că a apucat vreunul să dea alarma.
Ia-ţi haina, sau o să-ţi îngheţe fundul.
— I-ai omorât?
Laura ridică din umeri şi zâmbi, stânjenită. Mâinile ei arătau de parcă ar fi pictat cu degetele, de parcă ar fi făcut un tablou compus doar din stacojiu, iar pe faţa şi pe hainele ei (acelaşi costum albastru pe care-l purtase atunci când fusese înmormântată) erau pete care-i amintiră lui Shadow de Jackson Pollock50, pentru că era mai uşor să te gândeşti la Jackson Pollock decât să accepţi alternativa.
— E uşor să omori oameni atunci când eşti mort, îi spuse Laura. Nu-i mare scofală. Nu mai ai niciun fel de prejudecăţi.
— Pentru mine e mare scofală, zise Shadow.
— Vrei să stai aici până vine schimbul de dimineaţă? Poţi s-o faci, dacă aşa ai chef. Credeam că vrei să ieşi de aici.
— O să creadă că eu i-am omorât, zise el, prosteşte.
— Tot ce se poate. Dragule, pune-ţi haina pe tine. O să
îngheţi.
Shadow ieşi pe coridor. La capătul acestuia se afla camera paznicilor. În încăpere se găseau patru morţi: trei paznici şi individul care-şi spunea Stone. Prietenul său nu se vedea nicăieri. După urmele de sânge de pe podea, doi dintre ei fuseseră târâţi până acolo şi aruncaţi pe duşumea.
