Camera în care fusese încuiat Shadow nu avea ferestre.
În ea se aflau un scaun din plastic, o masă pliantă uşoară
şi o găleată cu capac care servea drept toaletă improvizată.
Pe podea se întindeau o fâşie de spumă galbenă, lungă de vreo doi metri, şi o pătură subţire, cu o pată cafenie, veche, în centru; Shadow nu-şi dădea seama dacă era de sânge, de fecale sau de mâncare; nici nu se osteni să cerceteze. De tavan atârna un bec fără abajur, dar Shadow nu reuşi să
găsească vreun întrerupător. Lumina era aprinsă tot timpul.
Uşa nu avea clanţă în interior.
Îi era foame.
Primul lucru pe care-l făcuse, după ce indivizii îl împinseseră în cameră şi-i rupseseră banda adezivă de la încheieturi şi de pe gură, lăsându-l singur, fusese să
cerceteze cu atenţie încăperea. Bătuse în pereţi. Sunau a metal gros. În partea de sus a camerei se vedea un grilaj mic pentru aerisire. Uşa era bine încuiată.
Deasupra sprâncenei stângi avea o rană care sângera uşor.
Îl durea capul.
Pe podea nu exista covor. Ciocănise în ea şi-şi dăduse seama că era făcută din acelaşi metal ca şi pereţii.
Ridicase capacul găleţii, urinase în ea şi pusese capacul la loc. După ceasul său, trecuseră doar patru ore de la atacarea restaurantului.
Îi dispăruse portofelul, dar îi lăsaseră monedele.
Shadow stătea pe scaun, la masa pliantă, care părea a fi o masă de jucat cărţi. Era acoperită cu un postav verde, având arsuri de ţigară. Shadow exersă trucul care consta în a se face că împinge monedele prin masă. Apoi lua două monede de un sfert de dolar şi exersă un truc inutil.
Ascunse o monedă în palma dreaptă şi arătă cealaltă
monedă în mâna stângă, ţinând-o între arătător şi degetul mare. Apoi păru că ia moneda din mâna stângă, lăsând-o de fapt să cadă înăuntru, şi deschise mâna dreaptă, arătând moneda care fusese tot timpul acolo.
Trucurile cu monede aveau un folos evident: îl făceau pe Shadow să se concentreze asupra lor. Altfel spus, nu le putea practica dacă era furios sau îngrijorat, aşadar acţiunea de a practica un truc de iluzionist, care părea fără niciun folos –
pentru că irosise o cantitate imensă de efort şi de îndemânare ca să pară că mută un ban dintr-o mână în alta, lucru care nu cere nicio îndemânare dacă-l faci cu adevărat –
, îl liniştea, îi limpezea mintea de griji şi de teamă.
Începu apoi un truc încă şi mai inutil, transformarea unei jumătăţi de dolar într-un penny, însă cu cele două monede ale sale de câte un sfert de dolar. Fiecare monedă era succesiv ascunsă şi scoasă la iveală, într-o singură mână.
Începu prin a face vizibil un sfert de dolar, între degetul mijlociu şi arătător, ţinându-l pe celălalt ascuns sub degetul mare pliat. Duse mâna la gură şi suflă spre moneda vizibilă, strecurând-o apoi în palmă, în timp ce primele două degete luară moneda ascunsă şi o scoaseră la iveală. Efectul era că
arăta o monedă de un sfert de dolar într-o mână, o ducea spre gură, sufla în ea şi apoi o cobora, arătând tot timpul aceeaşi monedă.
Făcu acelaşi lucru iar şi iar.
Se întrebă dacă indivizii aveau să-l ucidă, mână îi tremură
un pic şi una dintre monede îi căzu dintre degete şi ajunse pe postavul verde al mesei de joc.
Apoi, pentru că nu mai era în stare să facă nimic, puse monedele deoparte şi luă dolarul cu efigia Statuii Libertăţii, cel pe care i-l dăduse Zoria Polunocinaia, îl strânse în mână
şi aşteptă.
La trei dimineaţa – după ceasul său –, indivizii se întoarseră ca să-l interogheze. Doi bărbaţi în costume de culoare închisă, cu părul negru şi pantofi negri, lucioşi. Nişte bandiţi. Unul avea fălci pătrate şi umeri laţi, purta părul lung şi arăta de parcă jucase fotbal american în liceu; avea
unghiile roase zdravăn. Celălalt purta ochelari cu ramă de argint, avea părul tuns şi unghiile bine îngrijite. Cu toate că
indivizii nu aveau nimic în comun, Shadow bănui că, la un anumit nivel – probabil celular –, cei doi erau identici.
Indivizii se aşezară de aceeaşi parte a măsuţei de joc şi-l priviră de sus.
— De câtă vreme lucraţi pentru Cargo, domnule? întrebă
unul dintre ei.
— Nu ştiu despre cine vorbiţi, răspunse Shadow.
— Îşi spune Wednesday, Mâniosul, Tatăl Tuturor. Un tip bătrân. Aţi fost văzut cu el, domnule.
— Lucrez pentru el de două zile.
— Să nu ne minţiţi, domnule, zise cel cu ochelari.
— Bine, spuse Shadow, n-o să vă mint. Dar tot de două
zile lucrez pentru el.
