argint, care-i înconjura gâtul; remarcă brăţările de la mâini şi capetele care zăngăneau ca nişte clopoţei atunci când femeia se mişca; văzu şi bijuteria de un albastru-închis de pe fruntea ei. Femeia mirosea a mirodenii, a scorţişoară, a nucşoară şi a flori. Părul ei începuse să încărunţească.
Femeia zâmbi, când văzu că se uita la ea.
— Poţi să-mi spui Mama-ji, zise ea.
— Mama-ji, eu sunt Shadow.
— Domnule Shadow, ce crezi despre planurile patronului dumitale?
Shadow reduse viteza, în timp ce un camion mare, negru, trecea pe lângă ei, stropindu-i cu noroi, după care răspunse:
— Eu nu l-am întrebat, iar el nu mi-a spus nimic.
— Dacă mă întrebi pe mine, o să-ţi spun că vrea o ultimă
împotrivire. Vrea să dispărem într-o vâlvătaie glorioasă. Asta vrea. Iar noi suntem suficient de bătrâni şi suficient de proşti pentru ca unii dintre noi să fie de acord.
— Mama-ji, nu-i treaba mea să pun întrebări, zise Shadow, iar în maşină răsună râsul ca un zăngănit de clopoţei al femeii.
Bărbatul de pe bancheta din spate – nu tânărul cu aspect ciudat – zise ceva, iar Shadow îi răspunse, dar după o clipă
nu-şi mai amintea ce-i răspunsese.
Tânărul cu înfăţişare ciudată nu zise nimic, dar începu să
fredoneze ceva, cu un mormăit melodios care făcu interiorul maşinii să vibreze.
Tânărul avea o înălţime mijlocie, însă o formă bizară.
Shadow auzise că există oameni cu pieptul ca un butoi, dar nu găsise o imagine care să se potrivească acestei metafore.
Tânărul acela avea pieptul ca un butoi, picioare ca nişte trunchiuri de copac şi braţele ca nişte jamboane. Purta o scurtă neagră cu glugă, mai multe pulovere, pantaloni groşi şi o pereche de tenişi albi, care nu se potriveau nici cu vremea aceea de iarnă, nici cu restul hainelor. Tenişii erau de dimensiunile cutiilor pentru pantofi. Degetele individului, cu vârfuri drepte, semănau cu nişte cârnaţi.
— Fredonaţi ceva, îi zise Shadow.
— Scuze, răspunse tânărul cel bizar, cu o voce gravă, uşor
stânjenit, şi încetă să fredoneze.
— Nu vă opriţi, îi zise din nou Shadow. Îmi plăcea melodia.
Tânărul cel ciudat ezită, apoi reîncepu să fredoneze, cu o voce la fel de profundă şi de răsunătoare ca înainte. De data aceasta, în fredonatul său se distingeau şi cuvinte.
— Jos jos jos, cântă el, cu glas atât de profund că
ferestrele zăngăniră. Jos jos jos, jos jos, jos jos.
De cornişele clădirilor pe lângă care treceau atârnau lumini de Crăciun. De la becuri de un auriu discret, care clipeau, până la imagini gigantice de oameni de zăpadă, ursuleţi sau stele multicolore.
Shadow opri în faţa restaurantului – o clădire mare, în formă de şură – şi-şi lăsă pasagerii lângă intrarea principală.
Apoi conduse maşina în parcare. Dorea să parcurgă singur drumul scurt până la restaurant, să se plimbe prin frig ca să-şi limpezească mintea.
Parcă automobilul în spatele unui camion negru şi se întrebă dacă era acelaşi care îi depăşise în viteză cu puţin timp înainte. Închise portiera maşinii şi rămase în parcare, cu respiraţia transformându-se în aburi din cauza frigului.
Şi-l imagina pe Wednesday în interiorul restaurantului, stând cu oaspeţii săi în jurul unei mese întinse. Se întrebă
dacă o dusese într-adevăr pe Kali cu maşina, pe scaunul din dreapta şoferului, şi se întrebă cine stătuse pe bancheta din spate…
— Amice, ai un chibrit? răsună o voce cunoscută, iar Shadow se întoarse ca să se scuze şi să explice că nu are, dar ţeava pistolului îl lovi peste ochiul stâng iar Shadow se prăbuşi.
Întinse un braţ, ca să se sprijine când avea să ajungă la sol. Cineva îi împinse ceva moale în gură, ca să-l împiedice să
ţipe, apoi îi lipi o bandă adezivă peste gură, cu gesturi exersate, ca un măcelar care goleşte de măruntaie o găină.
Shadow încercă să ţipe, să-l avertizeze pe Wednesday, să-i avertizeze pe toţi, dar din gura sa ieşi doar un zgomot slab.
— Prada e înăuntru, spuse vocea aceea ce-i părea cunoscută. Sunt cu toţii pe poziţii? întrebă vocea, şi-i răspunse un glas abia inteligibil, prin radio. Atunci, să
intrăm şi să-i ciuruim.
— Ce facem cu tipul cel mare? întrebă o altă voce.
— Legaţi-l şi scoateţi-l afară, răspunse prima voce.
Puseră o glugă ca un sac peste capul lui Shadow, îi legară
mâinile şi picioarele cu bandă adezivă, îl aruncară în camion şi plecară.
