— Din partea de sus a peninsulei. Upper Peninsula. UP.

Yoopie. E vorba de bucata aceea din nord-estul Michiganului.

Şeful poliţiei se întoarse, îşi luă ciocolata fierbinte şi sorbi din ea.

— Mabel, zise el, l-ai obligat pe tânărul acesta drăguţ să

mănânce unul dintre pateurile tale?

— E bun, îi spuse Shadow, care descoperise în pateul fierbinte o aromă savuroasă.

— Pateurile astea se duc direct în burtă, zise Chad Mulligan, bătându-se pe abdomen. Te încălzesc. Foarte bine.

Ziceai că ai nevoie de o maşină?

Îşi scoase scurta şi se văzu că era un bărbat costeliv, dar cu o burtă rotundă ca un măr, Părea obosit şi competent, semăna mai mult cu un mecanic decât cu un poliţist.

Shadow dădu din cap, având gura plină.

— Bine. Am dat nişte telefoane. Justin Liebowitz îşi vinde jeepul, vrea patru mii de dolari pentru el, dar o să se mulţumească şi cu trei. Familia Gunther se străduieşte de opt luni să-şi vândă Toyota 4Runner, e o chestie tare urâtă, dar în momentul ăsta cred că-s dispuşi să te plătească, numai să le-o iei de pe alee. Iar dacă nu-ţi pasă că e urâtă, atunci poţi să faci o afacere bună. Am folosit telefonul din

toaleta bărbaţilor, i-am lăsat un mesaj lui Missy Gunther, la Agenţia Imobiliară Lakeside, dar nu era acolo, probabil că se coafează la Sheila.

Pateul rămăsese bun, în timp ce Shadow îl mesteca. Era uluitor de săţios. „Ţi se depune pe coaste”, ar fi spus mama sa. „Ţi se depune pe coaste.”

— Deci, zise Chad Mulligan, şeful poliţiei, ştergându-şi spuma de ciocolată de pe buze, cred că o să ne oprim apoi la Henning’s Farm and Home Supplies, ca să-ţi cumperi o garderobă adevărată de iarnă, iar după aceea o să trecem pe la Dave’s Finest Food, ca să-ţi umpli cămara, iar apoi o să te duc până la Agenţia Imobiliară Lakeside. Dacă o să le poţi da imediat o mie pentru maşină, o să-i faci fericiţi, altfel o să fie de acord cu cinci sute pe lună, în patru rate lunare. E o maşină urâtă, după cum ţi-am spus, dar dacă puştiul lor n-ar fi vopsit-o în purpuriu ar fi valorat zece mii de dolari, e o maşină de nădejde, eu cred că ai nevoie de aşa ceva ca să

poţi umbla iarna.

— Frumos din partea ta, îi zise Shadow. Dar n-ar trebui să

prinzi delicvenţi, în loc să-i ajuţi pe nou-veniţi? Nu că m-aş

plânge, Doamne fereşte!

— Toţi îi spunem asta, zise Mabel, chicotind.

Mulligan dădu din umeri şi spuse, fără pic de emfază:

— E un oraş bun. N-am prea multe necazuri. Pot să prind întotdeauna pe cineva care depăşeşte viteza legală în interiorul oraşului – şi ăsta-i un lucru bun, din moment ce leafa îmi e plătită din amenzi. În serile de vineri sau de sâmbătă găseşti indivizi care se îmbată şi-şi bat perechea –

iar vinovaţii sunt de ambele sexe, te rog să mă crezi. Bărbaţi şi femei. Dar aici e un oraş liniştit. Oamenii mă cheamă

atunci când cineva şi-a uitat cheile în maşină. Când latră

vreun câine. În fiecare an sunt prinşi vreo doi puşti de liceu care au ascuns marijuana în rufărie. Cazuri grave din punct de vedere legal n-au fost aici de vreo cinci ani, de când Dan Schwartz s-a îmbătat şi şi-a împuşcat rulota, apoi a pornit pe Strada Principală în scaunul lui cu rotile, agitându-şi puşca şi strigând că o să tragă în oricine îi va sta în cale, pentru ca nimeni să nu-l împiedice să ajungă pe autostradă. Cred că

voia să se ducă la Washington, ca să-l împuşte pe preşedinte.

Mă apucă râsul de fiecare dată când mă gândesc la Dan –

mergând pe autostradă în scaunul lui cu rotile, având în spate un panou pe care scria DELINCVENTUL MEU JUVENIL

O REGULEAZĂ PE STUDENTA TA ONORABILĂ. Îţi aminteşti, Mabel?

Femeia dădu din cap, strângând din buze. Se părea că ei povestea nu i se părea la fel de amuzantă ca lui Mulligan.

— Şi ce-ai făcut? întrebă Shadow.

— Am discutat cu el. Mi-a dat puşca. A dormit la închisoare. Dan nu-i băiat rău, era doar beat şi supărat.

Shadow îşi plăti micul dejun şi, în ciuda protestelor cam cu jumătate de gură ale lui Chad, plăti şi ambele ciocolate.

Henning’s Farm and Home Supplies era o clădire de mărimea unui depozit, aflată în sudul oraşului, unde se vindeau de toate, de la tractoare la jucării (jucăriile, împreună cu ornamentele de Crăciun, se vânduseră deja).

Magazinul era plin de cei care-şi făceau cumpărăturile de după Crăciun. Shadow o recunoscu pe cea mai tânără dintre fetele care stătuseră în faţa lui în autobuz. Fata se ţinea după părinţii ei. Shadow îi făcu semn cu mâna, iar ea îi oferi, ezitând, un zâmbet cu benzi de cauciuc albastru. Shadow se întrebă cum va arăta fata aceea peste zece ani.

Probabil la fel de frumoasă precum casiera de la Henning’s Farm and Home, care îi scană cumpărăturile cu un dispozitiv manual şi care părea în stare să scaneze şi un tractor, dacă

ar fi venit cineva cu un asemenea lucru.

— Zece perechi de indispensabili. Vă încotoşmănaţi, comentă fata, care arăta ca o vedetă de cinematograf.

Shadow se simţi din nou ca la cincisprezece ani, incapabil să-şi găsească vorbele, ca un nătâng. Nu zise nimic în timp ce casiera îi scana cizmele termice, mănuşile, puloverele şi haina matlasată cu fulgi de gâscă.

Nu avea niciun chef să plătească folosind cartea de credit pe care i-o dăduse Wednesday ca s-o testeze. Nu putea să

facă asta din moment ce şeful poliţiei era alături, aşa că plăti totul cu bani-gheaţă. Apoi îşi luă bagajele şi se duse la toaletă. Se întoarse de acolo îmbrăcat cu multe dintre

cumpărăturile sale.

— Arăţi bine, tipule, îi zise Mulligan.

— Cel puţin îmi ţin de cald, îi răspunse Shadow, iar când ajunseră afară, în parcare, simţea că trupul său avea suficientă căldură, cu toate că vântul rece îi ardea pielea fetei.

La invitaţia lui Mulligan, îşi puse sacoşele cu cumpărături pe bancheta din spatele maşinii de poliţie şi călători pe scaunul din faţă, din dreapta şoferului.

— Şi cu ce te ocupi, domnule Ainsel? întrebă şeful poliţiei.

Eşti un tip solid. Ce profesie ai? O s-o practici în Lakeside?

Inima lui Shadow începu să bată mai tare, dar vocea îi rămase calmă.

— Lucrez pentru unchiul meu. Cumpără şi vinde tot felul de lucruri, prin toată ţara. Eu fac munca brută.

— Te plăteşte bine?

— Facem parte din aceeaşi familie. Ştie că nu-l fur. Şi învăţ câte ceva despre comerţ. Până o să-mi dau seama ce vreau să fac cu adevărat.