Dreams from My Father
A Story of Race and Inheritance
Barack Obama
Copyright © 1995, 2004 Barack Obama
Ediție publicată în SUA de Broadway Paperbacks,
un imprint al Crown Publishing Group,
o divizie a Random House, Inc., New York
Editura Litera
Tel.: 0374 82 66 35, 021 319 63 90; 031 425 16 19
e-mail: contact@litera.ro
Visurile tatălui meu
O poveste despre rasă și moștenire
Barack Obama
Copyright © 2021 Grup Media Litera
pentru versiunea în limba română
Toate drepturile rezervate
Traducere din limba germană: Diana Popescu Marin
Editor: Vidrașcu și fiii
Redactori: Aloma Ciomâzgă-Mărgărit, Georgiana Harghel
Corector: Rodica Crețu
Copertă: Flori Zahiu
Tehnoredactare și prepress: Ana Vârtosu
ISBN 978-606-33-8024-2
ISBN EPUB 978-606-33-8197-3
Căci călători suntem noi înaintea Ta și pribegi,
ca toți părinții noștri.
Cartea întâi a cronicilor 29:15
Prefață la ediția din 2004
A trecut aproape un deceniu de când această carte a fost publicată prima dată. După cum am menționat în introducerea acelei ediții, șansa de a scrie această carte a apărut când încă eram student la Drept, ca urmare a alegerii mele ca director al revistei Harvard Law Review, primul afro-american în această poziție. Datorită unei oarecare publicități de care m-am bucurat la momentul respectiv, am primit un avans de la o editură și am început să scriu, încredințat că povestea familiei mele, împreună cu eforturile mele de a înțelege această poveste, ar putea ilustra cumva fisurile rasiale care au caracterizat experiența americană, precum și fluiditatea identității – respectiv salturile în timp, ciocnirile dintre culturi – ce marchează viața modernă.
Asemenea multor autori debutanți, mă simțeam cuprins atât de speranță, cât și de disperare în ceea ce privește publicarea cărții – speranța că volumul va avea un succes mult mai mare decât putea visa un tânăr scriitor și disperarea că nu scrisesem nimic remarcabil. Realitatea s-a situat undeva la mijloc. Cronicile au fost întru câtva favorabile. Cititorii chiar au venit la lecturile cu public pe care le organizase editorul. Vânzările au fost sub așteptări. Iar după câteva luni mi-am reluat activitățile normale, încredințat că voi avea, ca scriitor, o carieră extrem de scurtă, dar fericit că scăpasem cu onoarea mai mult sau mai puțin neștirbită.
În următorii zece ani am avut prea puțin timp de reflecție. Am condus un proiect de înregistrare a votanților în ciclul electoral al anului 1992, am deschis un birou de avocatură pentru drepturile civile și am început să predau drept constituțional la Universitatea din Chicago. Împreună cu soția mea am cumpărat o casă, am fost binecuvântați cu două fetițe superbe, sănătoase și năzdrăvane și ne-am zbătut să ne plătim facturile. În 1996, când în legislativul de stat s-a anunțat un loc vacant, câțiva prieteni m-au convins să candidez și am câștigat alegerile. Înainte să preiau fotoliul de senator fusesem avertizat că politica la nivel de stat nu are prestigiul corpului legislativ de la Washington; se muncește mai mult în anonimat, accentul se pune pe subiecte importante pentru un anumit segment al populației, dar neînsemnate pentru cetățenii obișnuiți, fie ei bărbați sau femei (reglementarea regimului caselor mobile sau consecințele la nivel fiscal ale deprecierii echipamentului agricol). În orice caz, îmi plăcea munca pe care o desfășuram, în mare parte pentru că nivelul la care se derulează politica statală poate genera rezultate concrete – extinderea asigurării de sănătate pentru copiii nevoiași sau reforma legilor care condamnă la moarte oameni nevinovați – într-un timp relativ rezonabil. Totodată, în clădirea capitoliului unui stat industrial mare se poate vedea zilnic chipul unei națiuni aflate într-un dialog constant: mame din cartierele sărace și cultivatori de porumb și de fasole, zilieri imigranți și investitori bancari din suburbii – toți înghesuindu-se să se facă auziți, toți pregătiți să-și spună povestea.
Acum câteva luni am câștigat nominalizarea pentru funcția de senator de Illinois din partea democraților. A fost o cursă dificilă, cu candidați remarcabili, foarte bine finanțați și competenți; în care eu, un negru cu un nume ciudat, lipsit de suport logistic sau financiar, aveam șanse foarte mici. De aceea, după ce am câștigat alegerile primare ale Partidului Democrat cu majoritate de voturi, voturi venite atât din partea alegătorilor albi, cât și a celor de culoare, și în Chicago, dar și în suburbii, am avut parte de o reacție similară celei de după alegerea mea ca director al revistei Law Review. Principalii comentatori și-au exprimat surprinderea, dar și speranța că victoria mea reprezenta semnalul unei schimbări semnificative în politica rasială. Comunitatea afro-americană manifesta un sentiment de mândrie privind reușita mea, mândrie amestecată cu frustrarea generată de faptul că, la 50 de ani după procesul Brown vs. Consiliul învățământului și la 40 de ani după ratificarea Legii dreptului de vot, ne aflam încă în situația de a sărbători posibilitatea (și doar posibilitatea! – pentru că mă aștepta un al doilea tur de scrutin foarte dur) ca eu să devin singurul afro-american – și al treilea, de la începutul Epocii de reconstrucție a Statelor Unite – ales în Senat. Atât eu, cât și familia și prietenii mei eram ușor copleșiți de atenția acordată și totuși mereu conștienți de prăpastia dintre strălucirea rapoartelor din presă și realitatea mizerabilă a adevăratei vieți cotidiene.
Exact cum valul de publicitate de acum zece ani i-a stârnit interesul editorului meu, tot așa noile știri despre mine au determinat reeditarea acestei cărți. Pentru prima oară după mulți ani, am făcut rost de un exemplar și am recitit câteva capitole, pentru a vedea cât de mult s-a schimbat mesajul meu între timp. Mărturisesc că m-am crispat din când în când pe parcursul lecturii, întâlnind câte un cuvânt neinspirat ales, câte o frază ciopârțită sau poate o exprimare a emoțiilor care părea artificială ori cam prea studiată. Simt nevoia să elimin în jur de 50 de pagini din carte, dată fiind o mai mare apreciere a conciziei. În orice caz, aș minți dacă aș spune că vocea din cartea cu pricina nu-mi aparține – sau că astăzi aș prezenta povestea total diferit față de cum am făcut-o acum zece ani, chiar dacă unele pasaje s-au dovedit incomode din punct de vedere politic, apă la moara analiștilor politici și a investigatorilor din opoziție.