Dădu să se îndrepte în direcţia lui Daneel, dar Pelorat o prinse de braţ:

― Bliss dragă, nu poţi. Chiar şi acum este mai puternic decât Gaia, şi Fallom trebuie să rămână cu el pentru a se definitiva Galaxia. Dă-mi voie să-ţi explic... şi, Golan, corectează-mă te rog dacă greşesc undeva.

Bliss ascultă relatarea, cu un aer din ce în ce mai disperat.

Încercând să judece la rece, Trevize spuse:

― Înţelegi cum stau lucrurile, Bliss? Copilul este Spaţian, iar Daneel a fost conceput şi construit de Spaţieni. Copilul a fost crescut de un robot şi nu cunoştea nimic altceva, pe o moşie la fel de pustie ca şi aceasta. Are puteri transductive, şi acestea îi sunt necesare lui Daneel, care astfel va mai trăi trei sau patru secole, ceea ce s-ar putea să fie de ajuns pentru definitivarea Galaxiei.

Bliss spuse, cu obrajii roşii şi ochii umezi:

― Bănuiesc că robotul a manevrat călătoria noastră astfel încât să trecem prin Solaria şi să luăm copilul, pentru a-l folosi el.

Trevize ridică din umeri:

― Poate că a profitat de ocazie. Nu cred că în acest moment puterile îi sunt suficient de mari pentru a face din noi nişte marionete perfecte, manevrate de la distanţe hiperspaţiale.

― Nu. A făcut-o intenţionat. S-a asigurat că mă voi ataşa puternic de copil, pentru a-l lua cu mine în loc să îl las acolo, ca să fie omorât; că îl voi apăra de tine, care nu manifestai decât resentiment şi supărare pentru faptul că este împreună cu noi.

― Poate că aici n-a intervenit decât etica ta Gaiană, spuse Trevize, pe care Daneel a amplificat-o puţin. Haide, Bliss, mai bine decât atât nu se poate. Să presupunem că ai putea să o iei pe Fallom împreună cu tine. În ce loc a-i putea-o duce ca să fie mai fericită decât aici? Ai duce-o înapoi pe Solaria, unde ar fi omorâtă fără milă? Pe vreo lume aglomerată, unde s-ar îmbolnăvi şi ar muri? Pe Gaia, unde i s-ar sfâşia inima de dorul lui Jemby? Într-o nesfârşită călătorie prin Galaxie, unde ar crede că fiecare lume întâlnită este Solaria? Şi i-ai putea găsi lui Daneel un alt ajutor pentru a construi Galaxia?

Bliss tăcea, tristă.

Pelorat întinse o mână spre ea, un pic timid.

― Bliss, spuse el, m-am oferit voluntar pentru a fuziona cu creierul lui Daneel. N-a acceptat, pe motivul că sunt prea bătrân. Mi-aş fi dorit să accepte, dacă astfel ai fi putut rămâne cu Fallom.

Bliss îi luă mâna şi i-o sărută:

― Mulţumesc, Pel, dar preţul ar fi prea mare, chiar şi pentru Fallom.

Inspiră adânc, şi încercă un zâmbet:

― Poate că, atunci când ne vom întoarce pe Gaia, organismul global îmi va permite să am şi eu un copil... şi, printre silabele numelui său, se va găsi şi Fallom..

Daneel, ca şi cum îşi dăduse seama că problema se rezolvase, se îndreptă spre ei. Fallom ţopăia pe lângă el. Tânăra copilă o luă la fugă şi ajunse prima la ei.

― Mulţumesc, Bliss, spuse ea, că m-ai adus din nou acasă, la Jemby, şi că ai avut grijă de mine pe navă. Nu te voi uita niciodată.

Apoi se aruncă în braţele lui Bliss, şi se strânseră puternic.

― Sper că vei fi întotdeauna fericită, spuse Bliss. Şi eu îmi voi aduce aminte de tine, Fallom dragă.

Îi dădu drumul, cu părere de rău.

Fallom se întoarse spre Pelorat şi spuse:

― Şi ţie îţi mulţumesc, Pel, pentru că m-ai lăsat să îţi citesc video-cărţile.

Apoi, fără nici un cuvânt în plus, şi după o urmă de ezitare, întinse spre Trevize o mână subţire, de fetiţă. El o ţinu o clipă, apoi îi dădu drumul.

― Succes, Fallom, murmură Trevize.

― Vă mulţumesc tuturor, domnilor şi doamnă, spuse Daneel, pentru ceea ce aţi făcut, fiecare în felul propriu. Sunteţi liberi să plecaţi acum, deoarece căutarea dumneavoastră a luat sfârşit. Cât despre munca mea, va lua şi ea în curând sfârşit, cu succes.

Dar Bliss spuse:

― Stai, încă nu am terminat. Încă nu ştim dacă Trevize crede în continuare că viitorul cel mai bun pentru omenire este Galaxia, în opoziţie cu vasta conglomerare a Izolaţilor.

― S-a exprimat clar în această privinţă, cu câtva timp în urmă, doamnă, spuse Daneel. A decis în favoarea Galaxiei.

Bliss strânse buzele:

― Prefer să aud de la el... Ce decizi, Trevize?

Trevize spuse pe un ton calm:

― Tu ce ai vrea, Bliss? Dacă decid împotriva Galaxiei, s-ar putea să o primeşti înapoi pe Fallom.

― Eu sunt Gaia, spuse Bliss. Trebuie să aflu care este decizia ta de dragul adevărului, nu pentru altceva.

― Spuneţi-i, domnule, îl îndemnă Daneel. Mintea dumneavoastră, după cum Gaia îşi poate da seama, este neatinsă.

― Am decis în favoarea Gaiei, spuse Trevize. Nu mai am nici o îndoială în această privinţă.

104

Bliss rămase împietrită o perioadă de timp, cât să numeri până la cincizeci, ca şi cum trebuia să permită informaţiei să ajungă în toate colţurile Gaiei. Apoi spuse:

― De ce?

― Ascultă-mă, spuse Trevize. Am ştiut de la bun început că pentru omenire nu există decât două posibilităţi pentru viitor: Galaxia, sau Al Doilea Imperiu al Planului Seldon. Şi părerea mea este că aceste două posibilităţi se exclud una pe alta. Nu putem avea Galaxia decât dacă, dintr-un anume motiv, Planul Seldon are o fisură fundamentală. Din nefericire, n-am ştiut nimic despre Planul Seldon în afară de cele două axiome pe care se bazează: unu, că trebuie implicat un mare număr de oameni pentru a permite omenirii să fie tratată statistic ca grup de indivizi interacţionând aleator; şi doi, că omenirea nu trebuie să cunoască rezultatul concluziilor psihoistorice înainte ca acest rezultat să fie atins. Din moment ce decisesem deja în favoarea Galaxiei, înseamnă că sesizasem în subconştient unele fisuri în Planul Seldon, iar aceste fisuri trebuie să fie prezente doar în axiome, pentru că nu cunoşteam nimic altceva despre Plan. Şi totuşi, n-am reuşit să văd nimic în neregulă cu axiomele. M-am străduit, atunci, să descopăr Pământul, intuind că Pământul nu putea fi ascuns cu atâta îndârjire fără un scop anume. Trebuia să descopăr care era acest scop. N-aveam nici un motiv întemeiat să mă aştept la găsirea unei soluţii, dar eram disperat şi nu ştiam ce altceva aş fi putut face... Şi poate că dorinţa lui Daneel pentru un copil Solarian a fost un impuls în plus. În orice caz, în cele din urmă am găsit Pământul, apoi Luna, şi Bliss a detectat gândurile lui Daneel, pe care el, deliberat desigur, le trimisese în întâmpinare. Ea a descris mintea lui Daneel ca fiind nici umană, nici robotică. Ulterior s-a dovedit că avea dreptate, căci creierul lui Daneel este mult mai evoluat decât al oricărui robot care a existat vreodată, şi nu ar putea fi descris ca fiind un simplu creier robotic. Însă nu putea fi simţit nici ca fiind uman. Pelorat a spus, referindu-se la el, că este “ceva nou”, iar acest lucru a servit pentru a declanşa în mine “ceva nou”: o nouă idee. Aşa cum, cu mult timp în urmă, Daneel şi colegul său au pus la punct o a patra lege a roboticii, mai fundamentală decât celelalte trei, aşa am putut intui şi eu o a treia axiomă de bază a psihoistoriei, mai fundamentală decât primele două; o a treia axiomă, atât de fundamentală, încât nimeni nu şi-a bătut capul să o enunţe. Iat-o. Cele două axiome cunoscute au în vedere fiinţele umane, şi se bazează pe axioma implicită că acestea reprezintă singura specie inteligentă din Galaxie; în consecinţă, ar fi singurele organisme ale căror acţiuni sunt semnificative pentru evoluţia societăţii şi a istoriei. Aceasta este axioma nedeclarată: că în Galaxie nu există decât o singură specie inteligentă, iar aceasta este Homo sapiens. Dacă ar exista “ceva nou”, dacă ar exista alte specii cu o inteligenţă mult diferită, atunci comportamentul lor nu ar putea fi descris în mod corect prin matematicile psihoistoriei, iar Planul Seldon nu ar avea nici un sens. Înţelegeţi?

Trevize tremura aproape, din dorinţa sinceră de a se face înţeles.

― Înţelegeţi? repetă el.

― Da, spuse Pelorat, înţeleg, dar ca avocat al necuratului, bătrâne...

― Da? Continuă.

― Fiinţele umane sunt singurele creaturi inteligente din Galaxie.

― Roboţii? spuse Bliss. Gaia?

Pelorat se gândi puţin, apoi spuse, ezitant:

― Roboţii nu au jucat vreun rol semnificativ în istoria oamenilor, de la dispariţia Spaţienilor încoace. Gaia nu a jucat un rol semnificativ până foarte recent. Roboţii sunt creaţia oamenilor, Gaia este creaţia roboţilor ― şi atât roboţii cât şi Gaia, întrucât trebuie să asculte de cele Trei Legi, nu au de ales decât să se supună dorinţelor oamenilor. În ciuda celor douăzeci de mii de ani de muncă ai lui Daneel şi a îndelungatei evoluţii a Gaiei, un singur cuvânt din partea lui Golan Trevize, o fiinţă umană, ar pune capăt atât muncii cât şi evoluţiei lor. Rezultă, deci, că omenirea este singura specie inteligentă semnificativă în Galaxie, iar psihoistoria rămâne validă.