— Nu te baza pe asta. Noose s-a consultat deja cu cei de la Curtea Supremă. Zice că vor fi de partea lui, dacă se pune problema. Crede că n-are de ce se teme.
— E un idiot! Pot să-i dau vreo douăzeci de exemple, când a fost schimbată instanţa. Cred că se teme să mute procesul.
— De ce să-i fie frică lui Noose?
— Pentru că e şantajat.
— De cine?
Lucien admira lichidul auriu din pahar şi amesteca cuburile de gheaţă cu degetul. Rânjea de parcă ar fi ştiut ceva şi aştepta să fie rugat ca să spună.
— De cine? întrebă din nou Jake, uitându-se la prietenul său, cu ochii mici şi înroşiţi.
— De Buckley, rosti Lucien, plin de sine.
— De Buckley, repetă Jake. Nu înţeleg.
— Ştiam că n-o să înţelegi.
— Te superi dacă te rog să-mi explici şi mie?
— Cred că am să-ţi explic despre ce e vorba. Dar numai dacă îmi promiţi că nu spui nimănui. E foarte confidenţial. Am aflat dintr-o sursă absolut serioasă.
— De la cine?
— Nu pot să-ţi dezvălui.
— Cine ţi-a spus? insistă Jake.
— N-auzi că nu pot să divulg? Nu ţi-e clar?
— Cum poate Buckley să-l preseze pe Noose?
— Dacă m-asculţi, am să-ţi spun.
— Buckley n-are nicio influenţă asupra lui Noose. Judecătorul îl dispreţuieşte. Mi-a spus-o chiar el, astăzi. În timp ce mâncam.
— Îmi dau seama.
— Atunci, cum poţi să spui că-l ascultă pe Buckley?
— Dacă taci o dată din gură, am să-ţi explic.
Jake termină berea şi strigă după Sallie.
— Ştii bine ce curvă politică nenorocită e Buckley.
Jake dădu din cap.
— Ştii cât îşi doreşte să câştige procesul ăsta. Dacă se-ntâmplă acest lucru, crede că poate începe campania pentru postul de procuror general.
— Vrei să spui, guvernator.
— Indiferent ce. E foarte ambiţios. Înţelegi?
— Da.
— Are tot felul de căţei, în diverse funcţii, pe care i-a pus să-l sune pe Noose şi să-i sugereze să nu mute procesul din Ford. Au ajuns chiar să-i spună că, dacă acceptă transferul procesului, la următoarele alegeri va pierde postul de judecător. Dacă însă îl lasă la Clanton, îl vor sprijini.
— Nu-mi vine să cred.
— Treaba ta! Da’ să ştii că-i adevărat.
— De unde ai aflat?
— Am eu sursele mele.
— Cine l-a sunat?
— Să-ţi dau un exemplu. Îţi aminteşti de hoţul ăla care-a fost şerif în comitatul Van Buren? Motley? L-a prins FBI-ul, dar acum e liber. Şi are încă multă trecere în comitatul lui.
— Da, îmi amintesc de el.
— Ştiu foarte sigur că s-a dus acasă la Noose, împreună cu vreo doi amici, şi i-a spus franc să lase procesul la Clanton. Buckley i-a pus la cale.
— Şi Noose ce-a zis?
— S-au înjurat reciproc, iar Motley i-a spus judecătorului că n-o să obţină nici cincizeci de voturi, la alegerile viitoare. I-au promis c-o să anuleze buletinele cu numele lui şi că le vor completa pe cele goale, ştii tu cum se fac alegerile, în Van Buren. Iar Noose e conştient că aşa vor proceda.
