Deşi abia îl cunoscuse, Ellen înţelese de ce Jake şi Harry Rex nu-l puteau suferi pe Rufus Buckley.

— Nu, guvernatorule, nu mă aştept la un apel. Încerc numai să mă asigur că omul meu va fi judecat în condiţii bune, de un juriu imparţial. Ar trebui să înţelegi.

— Nu am de gând să schimb eşalonul acesta. Ne-ar lua cel puţin o săptămână, zise Noose.

— Ce mai contează atât, când e vorba de viaţa unui om? Vorbim despre justiţie. Dreptul la un proces cinstit ţine de Constituţie. E ridicol că nu vreţi să schimbaţi juriul, ştiind că unii din membrii lui ar fi putut fi intimidaţi de o şleahtă de derbedei în robe albe care nu au alt ţel decât să-l vadă pe clientul meu spânzurat.

— Moţiunea ta se respinge, zise Noose calm. Ce mai ai de spus?

— Nimic. Doar ca atunci când renunţaţi la serviciile celor douăzeci să nu menţionaţi şi motivul real.

— Vă pot îndeplini dorinţa, domnule Brigance.

Domnul Pate fu trimis după Jean Gillespie. Noose îi înmână o listă cu douăzeci de nume. După ce se duse în sala de şedinţe şi le spuse că se renunţă la serviciile celor consemnaţi, Jean se întoarse.

— Câţi juraţi mai avem? întrebă Noose.

— Nouăzeci şi patru.

— Ajung. Sunt sigur că putem găsi doisprezece oameni potriviţi pentru juriu.

— Nu puteţi găsi nici măcar doi, îi şopti Jake lui Ellen, destul de tare ca să audă şi Noose.

Apoi, judecătorul le permise să se retragă şi să îşi ocupe locurile în sala de judecată.

Numele candidaţilor la juriu fură scrise pe bileţele. Apoi fură introduse într-un cilindru de lemn. Jean Gillespie le amestecă bine şi scoase un bileţel, la întâmplare, pe care i-l înmână lui Noose. În sală se făcu linişte mormântală.

— Carlene Malone, juratul numărul unu, anunţă judecătorul, cât putu el de tare.

Rândul din faţă fusese eliberat şi doamna Malone se aşeză înspre culoar. Fiecare din cele zece loji avea câte zece locuri pe care urmau să se aşeze membrii juriului. Jake notă numele primului ales. Era o femeie albă, grasă, cu un venit modest. Era notată cu doi pe lista lui. „Zero la unu” – gândi avocatul.

Jean mai extrase un bileţel.

— Jo Beth Mills, numărul doi.

Jake se făcu mic pe scaunul lui. Era albă, de vreo cincizeci de ani şi lucra pentru un salariu mic la o fabrică de cămăşi din Karaway. Avea un şef negru, ignorant şi rău. Avea nota zero pe fişă. Zero la doi.

— Marcia Dickens, numărul trei.

Albă, grasă, peste şaizeci de ani, cu o privire cruntă. Zero la trei.

Jake se uită desperat la Jean.

— Reba Betts, numărul patru. Jake se făcu şi mai mic şi începu să-şi frece tâmplele. Zero la patru.

— Incredibil, murmură el, uitându-se la Ellen.

Harry Rex clătina din cap.

— Gerald Ault, numărul cinci.

Jake zâmbi, în vreme ce juratul numărul unu, de pe lista lui, luă loc lângă Reba Betts. Buckley puse un semn negru în dreptul numelui său.

— Alex Summers, numărul şase.

Carl Lee reuşi să zâmbească: primul negru de pe listă. Acesta se aşeză lângă Ault. Buckley zâmbi şi el, încercuindu-i numele.

Următoarele patru fură femei albe, care nu aveau niciuna notă mai mare de trei. Jake era din ce în ce mai îngrijorat. Prin lege, avea dreptul la douăsprezece recuzări, fără arătarea motivului. Dacă avea noroc, nu-şi folosea decât jumătate dintre ele pentru prima lojă.

— Walter Godsey, numărul unsprezece, anunţă Noose, cu vocea în scădere. Era un dijmaş de vârstă mijlocie, fără personalitate.

Când Noose termină de citit, al doilea rând conţinea şapte femei albe, doi negri şi pe Godsey. Jake presimţea dezastrul. Uşurarea nu veni decât în momentul în care se ajunse la a patra lojă, unde Jean extrase numele a şapte bărbaţi, dintre care patru erau negri.

Alegerea aceasta dură aproape o oră. Noose se retrase pentru cincisprezece minute, timp în care Jean trebuia să bată la maşină lista numerică a numelor. Jake şi Ellen folosiră pauza pentru a-şi revedea fişele. Harry Rex luase notiţe şi făcuse însemnări tot timpul cât Noose anunţase numele juraţilor. Şi el fu de părere că nu stăteau pe roze.

La unsprezece fix, Noose reveni în sală şi ceru să se facă linişte. Cineva îi sugeră să folosească microfonul, iar el îl plasă la câţiva centimetri de nas. Vorbi tare şi vocea lui piţigăiată şi nesuferită răsuna violent în sala mare a tribunalului. Îl prezentă pe Carl Lee şi întrebă dacă printre cei din juriu era cineva care se înrudea cu el sau îl cunoştea. Toţi îl ştiau, dar numai doi recunoscură că avuseseră relaţii amicale şi înainte de luna mai. Noose îi prezentă apoi pe avocaţi şi explică natura acuzaţiilor. Niciunul dintre cei prezenţi nu negară că ştiau ce se întâmplase.

Noose mai bătu câmpii până la douăsprezece şi jumătate, când se hotărî, în sfârşit, să termine. Se retrase până la două.

*

Dell aduse sendvişuri calde şi ceai cu gheaţă. Jake o îmbrăţişă şi-i mulţumi, insistând să-i trimită nota de plată. El, însă, nu se atinse de nimic. Aranjă fişele pe masă în ordinea în care fuseseră aşezaţi juraţii. Harry Rex se repezi la mâncare, înfometat ca de obicei.

— Nu-mi place deloc cum s-a făcut alegerea, repetă el, cu gura plină.

După ce aşeză şi ultima fişă, Jake începu să le studieze. Ellen stătea lângă el, ciugulind dintr-un cartof prăjit.

— Nu-mi place deloc, zise iar Harry Rex, luând o gură de ceai.

— Vrei să taci? izbucni Jake.

— Din primii cincizeci, avem opt bărbaţi negri, trei negrese şi treizeci de femei albe. Mai rămân nouă albi, aproape toţi neinteresanţi. Se pare că ne-am ales cu un juriu feminin, spuse Ellen.

— Muieri albe, muieri albe! zise Harry Rex. Mai rău nici că se putea.

Ellen se uită lung la el.

— După părerea mea, bărbaţii graşi şi albi sunt cei mai răi.

— Nu mă înţelege greşit, Row Ark, spuse Harry Rex. Îmi plac femeile albe. Ţi-am mai povestit doar. Eu am fost însurat cu patru. Dar n-au ce căuta în juriu.

— Eu, una, n-aş vota pentru condamnare.

— Row Ark, tu eşti o comunistă de la ACLU. Tu n-ai vota pentru condamnarea nimănui, indiferent ce-ar fi făcut, în mintea ta dementă, chiar şi violatorii de copii sunt victimele sistemului.

— Dar mintea ta civilizată şi raţională, ce-ţi spune c-ar trebui să facem cu ei?

— Să fie spânzuraţi cu capul în jos, să fie castraţi şi să fie lăsaţi să moară, fără proces.