Avocatul închise cu zgomot tratatul pe care îl citea şi ridică nervos receptorul;
— Alo!
— Jake, eşti ocupat?
— Foarte. Ce s-a-ntâmplat?
Femeia începu să plângă:
— Jake, avem nevoie de bani. Ne sună toţi portăreii să plătim taxele şi ipotecile. N-am cui să cer împrumut.
— De ce nu te-ajută familia?
— Sunt oameni săraci, ştii foarte bine. Ne dau de mâncare, dar n-au cum să ne plătească şi taxele.
— Ai stat de vorbă cu Carl Lee?
— Nu i-am spus nimic de bani, în ultima vreme. Oricum, nu poate face mare lucru şi are şi-aşa destule pe cap.
— Dar biserica nu vă dă nimic?
— N-am văzut un bănuţ de la ei.
— De cât ai nevoie?
— De cel puţin cinci sute, asta ca să plătesc strictul necesar. La taxele de luna viitoare, nici nu mă gândesc! Văd eu atunci ce fac.
Nouă sute minus cinci! Îi mai rămâneau patru sute din tot onorariul! Ăsta da, record! Apărare pentru omor, pentru patru sute de dolari! îi veni o idee.
— Poţi fi la mine, la birou, pe la ora două?
— Trebuie să iau şi copiii cu mine.
— Nu-i nimic. Numai să vii.
— Bine, vin.
Închise receptorul şi căută numărul reverendului Agee. Îl găsi la biserică. Jake îi spuse că trebuie să se întâlnească să discute despre proces. Agee era un martor important al apărării, aşa că promise că va fi acolo, la două.
Mai întâi, sosi clanul Hailey. Îi aşeză pe toţi în jurul mesei. Copiii îşi aminteau de încăperea aceasta de la conferinţa de presă, când fuseseră impresionaţi de mobilierul elegant şi de mulţimea tratatelor din raft. Când sosi, reverendul o îmbrăţişă pe Gwen şi-i mângâie teatral pe copii, mai ales pe Tonya.
— Voi fi scurt, părinte, începu Jake. Sunt câteva lucruri despre care trebuie să discutăm. De câteva săptămâni încoace, aţi început să faceţi o colectă pentru familia Hailey. Şi v-aţi descurcat de minune. Mi se pare că aţi reuşit să strângeţi şase mii de dolari. Nu ştiu şi nici nu mă interesează unde sunt banii. Cum n-a mai fost nevoie să-i daţi celor de la NAACP şi nu mi i-aţi oferit nici mie, ca avocat al apărării, înseamnă că-i mai aveţi şi acum. Ceea ce nu înţeleg este de ce nu aţi dat niciun ajutor familiei. Pentru că pentru Hailey i-aţi strâns, nu-i aşa?
Chipul lipsit de expresie al lui Gwen se umplu de uimire şi de mânie, privindu-l pe reverend.
— Şase mii de dolari! repetă ea.
— Chiar mai mult de-atât, după ultimele socoteli, zise Jake. Iar banii zac undeva, într-o bancă, în vreme ce Carl Lee stă la închisoare, iar Gwen n-are serviciu, n-are cu ce-şi plăti taxele şi primeşte mâncare de pomană, de la rude şi de la prieteni. Aşadar, părinte, ce aveţi de gând?
Agee zâmbi onctuos şi rosti:
— Nu-i treaba dumitale.
— Dar e treaba mea! izbucni Gwen. Te-ai folosit de numele meu şi al familiei mele, ca să strângi banii ăştia, nu-i aşa, părinte? Am auzit şi eu de treaba asta. Le-ai spus celor din biserică să doneze bani, din dragoste pentru noi. Şi aflu acum că ai depus întreaga sumă la bancă. Bănuiesc că vrei să-i păstrezi dumneata.
Agee înţepenise.
— Stai puţin, Gwen. Noi ne-am gândit că banii pot fi folosiţi pentru apărarea lui Carl Lee. Refuzând să fie ajutat de NAACP, a renunţat automat şi la bani. În situaţia asta, l-am întrebat pe domnul Reinfeld ce să fac, iar el m-a sfătuit să păstrez întreaga sumă, pentru când se va face apelul.
Jake îşi clătină capul şi strânse din dinţi. Vru să-l înjure pe Reinfeld, dar îşi dădu seama că n-are rost, aşa că-şi muşcă buzele.
— Nu-nţeleg, zise Gwen.
— E foarte simplu, îi răspunse reverendul zâmbind. Domnul Reinfeld mi-a spus că soţul tău va fi condamnat pentru că nu l-a angajat pe el. În acest caz, se va face apel, nu-i aşa? Iar după ce Jake va pierde procesul, va fi nevoie de un nou avocat, care să fie în stare să-l salveze. Atunci vor fi folosiţi banii, ca să-l plătim pe Reinfeld. Aşa că, vezi, tot pentru Carl Lee îi ţinem.
Jake dădu din cap şi înjură în gând, nu atât pe Agee, cât pe Reinfeld. Ochii lui Gwen se umplură de lacrimi şi îşi încleştă pumnii.
— Nu înţeleg nimic din toate acestea. Tot ce ştiu e că m-am săturat să cerşesc mâncare de la toată lumea, să depind de alţii şi să mă gândesc că-mi pierd casa.
Agee se uită la ea cu tristeţe.
— Înţeleg, Gwen, dar…
— Iar dacă dumneata ai şase mii în bancă pentru noi şi nu vrei să ni-i dai, faci o mare greşeală. Fii sigur ca nu-i vom risipi fără cap! Carl Lee Jr. şi Jarvis încercau să-şi liniştească mama şi se uitau fix la reverend.
— Dar sunt pentru Carl Lee, zise reverendul.
— Bun, spuse Jake. L-ai întrebat pe Carl Lee ce vrea să facă cu banii lui?
