— Cu siguranţă, cei din Klan. Doar i-a văzut pe ăia, în robe albe. Se leagă toate. Mai întâi, crucea în flăcări din curtea ta, apoi dinamita şi-acum Bud. Plus ameninţările cu moartea. Sunt sigur că e vorba de ei. Am şi un informator.
— Ce spui?!
— Da, da! îşi zice Mickey Mouse. M-a sunat duminică acasă şi mi-a spus că el ţi-a salvat viaţa. Îţi zice „avocatu’ negrului”. M-a informat că s-a constituit oficial o filială a Klan-ului, aici, în Ford.
— Şi cine face parte din grup?
— N-am amănunte. Mi-a promis c-o să mă sune numai dacă află că urmează să fie omorât sau rănit cineva.
— Ce frumos din partea lui! Ai încredere-n el?
— Doar ţi-a salvat viaţa.
— Aşa e. Face parte din Klan?
— Nu mi-a spus. Pentru marţi, au plănuit un marş de mari proporţii.
— Klan-ul?
— Da. NAACP-ul demonstrează mâine, în faţa tribunalului. Iar Klan-ul, marţi.
— Câţi vor fi?
— Mouse nu mi-a spus şi asta. N-a intrat în amănunte.
— Un marş al Klan-ului, în Clanton! Nu-mi vine să cred!
— Nu-i de glumit, zise Ellen.
— Şi gluma o să se-ngroaşe şi mai rău, replică Ozzie. I-am cerut guvernatorului să ne sprijine cu patrula de circulaţie. S-ar putea s-avem de furcă, săptămâna asta.
— Îţi vine să crezi că Noose vrea să judece procesul aici? întrebă Jake.
— Oricum, marşuri, acţiuni de protest şi atacuri din partea Klan-ului vor avea loc oriunde s-ar ţine procesul.
— S-ar putea să ai dreptate. Ce-ai rezolvat cu lista?
— Mâine e gata.
Marţi seara, după o cină frugală, Joe Frank Perryman se aşeză pe terasă să citească ziarul de seară şi să mestece tutun, pe care îl scuipa apoi, expert, într-o gaură cioplită de el în podea. Acesta era ritualul lui de seară. Lela avea să termine de spălat vasele şi-apoi pregătea câte un pahar de ceai cu gheaţă, pe care îl beau împreună pe terasă, stând de vorbă despre recoltă, despre nepoţi şi despre vreme, până seara târziu. Locuiau în afara oraşului Karaway şi deţineau un ogor de vreo optzeci de pogoane, pe care îl munceau cu râvnă. Erau oameni harnici şi liniştiţi.
Nu apucase să scuipe decât de două-trei ori în gaura pentru tutun, când apăru o camionetă dinspre autostradă. Parcă în faţa gazonului de lângă terasă şi din maşină apăru un chip cunoscut. Era Will Tierce, fost preşedinte al supraveghetorilor din comitatul Ford. Omul îşi făcuse datoria în district timp de douăzeci şi patru de ani, dar pierduse la alegerile din ’83, numai cu şapte voturi. Familia Perryman îl susţinuse totdeauna pe Tierce, pentru că le făcuse mereu câte un serviciu, ba cu câte un camion cu pietriş, ba cu materiale pentru rigola de lângă drum.
— Bună, Will, zise Joe Frank, pe când acesta se apropia.
— Bună, Joe Frank.
Îşi strânseră mâinile şi se aşezară comod.
— Dă-mi şi mie nişte tutun, zise Tierce.
— Ia de-aici. Ce vânt te-aduce pe la noi?
— Sunt în trecere. M-am gândit la ceaiul cu gheaţă al Lelei şi mi s-a făcut sete. Nu v-am mai văzut de multă vreme.
Stătură de vorbă, mestecară tutun şi scuipară împreună, apoi băură ceai cu gheaţă, până la căderea serii, când apărură ţânţarii. Seceta fu subiectul cel mai îndelung discutat şi Joe Frank spuse că uscăciunea din vara aceea deţinea recordul din ultimii zece ani. Nu mai căzuse un strop de ploaie din iunie. Iar dacă mai continua situaţia asta, recolta de bumbac era compromisă. Fasolea mai avea şanse. El, însă, era îngrijorat din cauza bumbacului.
— Ia spune, Joe Frank, am auzit c-ai primit citaţie pentru a participa la alegerea juriului, în procesul de săptămâna viitoare.
— Da, din păcate. Da’ cine ţi-a spus?
— Nu mai ştiu. Am auzit vorbindu-se.
— Nu mă gândeam că ştie toată lumea.
— Păi, am avut treburi pe la tribunal şi cred că acolo am auzit. E procesul negrului ăluia, nu-i aşa?
— Aşa cred.
— Ce părere ai, de cum i-a omorât pe băieţii ăia?
— A avut dreptate s-o facă, se băgă Lela în vorbă.
— Da, numai că n-ai dreptul să-ţi faci singur dreptate, îi explică Joe Frank soţiei lui. Pentru asta există lege.
— Ştii ce mă-ngrijorează? zise Tierce. Faptul că vor să-l scoată iresponsabil pe negrul ăla. La fel ca şi în cazul ăluia care l-a împuşcat pe Reagan. E o modalitate necinstită de-a scăpa pe cineva de pedeapsă. În plus, e o minciună. Negrul şi-a pregătit fapta dinainte. E clar că e crimă cu premeditare.
— Ce-ai fi spus dacă era vorba de fiica ta, Will? întrebă Lela.
