— Ca să ţinem lucrurile sub control.
— Vă aşteptaţi la necazuri?
— Nu.
— Cât veţi sta aici?
— Nu ştiu.
— Cine ştie?
— Bănuiesc că guvernatorul.
Cam aşa se discuta în scuar.
Vestea despre invazie se răspândi rapid în dimineaţa aceea liniştită de duminică, aşa că, după ce ieşiră de la biserică, locuitorii oraşului se duseră cu toţii spre scuar să se convingă cu propriii lor ochi că armata împresurase tribunalul. Santinelele mutară baricadele, lăsând să pătrundă mulţimea. Oamenii se învârteau încolo şi-ncoace, uitându-se la soldaţii aceia adevăraţi, înarmaţi, şi la jeep-urile lor. Jake stătea în balcon bând cafea şi trecând în revistă fişele juriului.
O sună apoi pe Carla şi-i povesti cum fusese desfăşurată Garda Naţională. El era bine, sănătos. De fapt, nu se simţise niciodată mai în siguranţă ca acum. Sute de soldaţi înarmaţi îl păzeau. Da, mai avea şi garda de corp. Da, şi casa era la locul ei. Pentru că nu se anunţase nimic oficial, nu-i spuse de moartea lui Bud Twitty. Poate că ea n-avea s-audă despre asta şi era mai bine aşa. Se duceau la pescuit cu barca tatălui ei, iar Hanna ar fi vrut să fie şi el acolo. Îşi luă rămas-bun, dorindu-şi mai mult ca oricând să le aibă alături.
Ellen Roark descuie uşa din spate şi puse pe masa din bucătărie o pungă cu alimente. Scoase un dosar din geantă şi începu să-şi caute şeful. Acesta era în balcon, uitându-se la fişe şi la clădirea tribunalului.
— Bună seara, Row Ark.
— Bună seara, şefule, îi răspunse ea, întinzându-i un dosar gros. Iată rezultatele pe care mi le-ai cerut, în legătură cu cererea de acceptare a folosirii datelor despre viol, în proces. Îmi cer scuze pentru volumul mare, dar au fost multe de spus.
Era o lucrare excelentă, la fel ca toate cele dinainte. Avea şi cuprins şi bibliografie, iar paginile erau numerotate. Jake le răsfoi.
— La naiba, Row Ark, doar nu ţi-am cerut un tratat!
— Ştiu că te sperie orice lucrare mai doctă, aşa că am făcut eforturi să nu folosesc cuvinte mai lungi de trei silabe.
— Măi, măi, suntem foarte nebunatici astăzi! N-ai putea să-mi faci un rezumat de vreo treizeci de pagini?
— Ştii ceva? Ţi-am oferit un studiu documentat, redactat de un student în drept foarte dotat, cu un talent deosebit de a gândi şi a scrie clar. E lucrarea unui geniu, e a ta şi nu te costă absolut nimic. Aşa că nu mai cârti.
— Am înţeles, să trăiţi! Te doare cumva capul?
— Da. Mă doare de azi-dimineaţă. Am bătut la maşină mai bine de zece ore şi simt nevoia să beau ceva. Ai cumva un mixer?
— Ce să am?
— Un mixer. E o invenţie nouă, de-a noastră, a celor din nord. Se foloseşte la bucătărie.
— E unul pe raft, lângă cuptorul cu microunde.
Fata dispăru. Se întunecase şi circulaţia din scuar se mai domolise. Oamenii se plictisiseră să se tot uite la soldaţii care le păzeau tribunalul. După douăsprezece ore de arşiţă sufocantă şi de pâclă în centrul din Clanton, trupele erau epuizate şi li se făcu dor de casă. Stăteau sub arbori, pe scaune pliante din pânză, şi-l înjurau pe guvernator. Pentru că se întuneca din ce în ce mai mult, începură să tragă tot felul de sârme din clădirea tribunalului, ca să lumineze tabăra. În dreptul poştei, îşi făcură apariţia mai mulţi negri cu lumânări, pentru veghe. Începură să păşească de-a lungul trotuarului de pe strada Jackson, sub privirile, devenite dintr-odată atente, ale celor mai bine de două sute de soldaţi înarmaţi. Liderul grupului era doamna Rosia Alfie Gatewood, o văduvă de vreo sută de kilograme, care crescuse unsprezece copii, dintre care nouă făcuseră şi colegiul. Fusese prima persoană de culoare care băuse apă rece din fântâna publică din scuar şi trăise s-o spună. Se uită la soldaţi. Nimeni nu rosti niciun cuvânt.
Ellen se întoarse cu două halbe pline cu un lichid verde. Le puse pe masă şi se aşeză şi ea.
— Asta ce mai e?
— Bea. Ai să te simţi relaxat.
— Am să beau. Dar aş vrea să ştiu ce e.
— Margaritas.
Jake se uită la halba lui.
— Unde e sarea?
— N-am pus nici la mine. Nu-mi place.
— Bine, atunci beau şi eu tot aşa. Dar de ce margaritas?
— De ce nu?
Jake închise ochii şi bău.
— Row Ark, eşti o femeie plină de talente.
— Doar o subalternă.
Jake mai luă o înghiţitură.
— N-am mai băut margaritas de opt ani.
— Îmi pare rău.
