— N-am de gând să-i spun. Cred c-am s-o reconstruiesc înainte de a se întoarce.

— Vrei să spui până la sfârşitul săptămânii?

— Da.

— Te-ai ţăcănit de tot, Jake. Bei prea mult şi-ţi pierzi minţile.

— Am ce merit. În curând, dau faliment. Sunt pe cale să pierd cel mai mare caz al carierei mele, pentru care am fost plătit cu nouă sute de dolari. Casa mea frumoasă pe care o fotografiau toţi turiştii a ajuns cenuşă. Nevasta m-a părăsit, iar când va auzi de casă, va divorţa. Nu există nicio îndoială. O voi pierde. Iar când fiică-mea va afla că Max a murit ars, mă va urî toată viaţa. Aşa văd eu lucrurile, în clipa de faţă. Mai sunt şi cei din Klan care se ţin de capul meu şi care au încercat să mă împuşte. Soldatul ăla zace în spital, cu un glonte în măduva spinării. N-o să se mai poată mişca toată viaţa şi mă voi gândi la el până în clipa morţii. Soţul secretarei mele s-a prăpădit din cauza mea. Ultima mea angajată este internată cu părul ciopârţit şi traumatizată, pentru că lucra la mine. Juriul crede că sunt un mincinos ordinar, din cauza expertului pe care l-am adus. Clientul meu vrea să renunţe la serviciile mele. Toată lumea va da vina pe mine, când va fi condamnat. Va face apel şi va angaja alt avocat, unul din ACLU, care mă va acuza că n-am fost în stare să-l scap. Aşa că mă vor da afară pentru incompetenţă. Nu voi mai avea nici nevastă, nici copil, nici casă, nici slujbă, nici bani, nimic!

— Cred că ai avea nevoie de un psihiatru, Jake. Hai să-l chemăm pe Bass. Ia o bere!

— Mă voi muta la Lucien şi-o să stăm împreună pe terasă toată ziua.

— Îmi dai mie biroul tău?

— Crezi că divorţează?

— Tot ce e posibil. Eu am trecut prin aşa ceva de patru ori, aşa că ştiu cum se leagă ele de orice.

— Carla nu e aşa. Sunt în stare să sărut pământul pe care calcă, şi ea ştie asta.

— Oricum, va dormi pe pământul gol când se va întoarce.

— Nu. Vom locui într-o rulotă cochetă şi confortabilă, până ne revenim. Apoi voi găsi eu altă casă veche, pe care s-o cumpărăm, şi-o să începem o viaţă nouă.

— Probabil ai să găseşti altă soţie, ca să începi o viaţă nouă. Ce-ar face-o să părăsească o vilă pe malul mării şi să vină să stea într-o rulotă, la Clanton?

— În rulotă voi fi eu.

— Nu-i un argument, Jake. Tu vei fi un beţiv falit, dat afară din barou, căzut în dizgraţie. Toţi prietenii, în afară de mine şi de Lucien, te vor uita. Ea n-o să se mai întoarcă niciodată. S-a terminat, Jake. Ca expert în divorţuri, te sfătuiesc să faci tu primul pas. Acţionează acum, mâine. Nici n-o să-şi dea seama ce s-a întâmplat.

— Pe ce motiv să dau divorţ?

— Pentru părăsire de domiciliu, în momentul în care aveai mare nevoie de ea.

— Ăsta-i un motiv de divorţ?

— Nu. Dar vom susţine şi că suferi de o iresponsabilitate temporară. Lasă-mă să mă ocup eu de toate, după regula M’Naghten. Eu sunt cel mai mare ticălos în materie de divorţuri, nu uita!

— Cum aş putea să uit?

Jake aruncă sticla începută, pentru că berea se încălzise prea tare, şi destupă alta. Ploaia se mai potolise şi, dinspre lac, începu să bată un vânt răcoros.

— Au să-l condamne, nu-i aşa, Harry Rex? zise Jake, uitându-se în zare.

Vonner termină de mâncat şi bău zdravăn dintr-o sticlă de bere. Vântul îi umplu faţa de picături de ploaie. Se şterse cu mâneca.

— Da, Jake. Omul tău o s-o păţească. Am citit asta în ochii lor. Circul cu iresponsabilitatea n-a ţinut. Oricum, Bass n-a fost primit cu simpatie, iar după ce Buckley şi-a ridicat poalele, orice speranţă s-a dus pe copcă. Nici Carl Lee nu a făcut nimic pentru a ieşi din rahat. Tot discursul lui a părut regizat, iar, uneori, a fost prea sincer. Ca şi cum cerea milă. A fost un martor deplorabil. M-am uitat la juriu în timp ce vorbea. N-am văzut niciun pic de înţelegere în ochii lor. Au să-l condamne, Jake, şi asta foarte repede.

— Mulţumesc pentru sinceritate!

— Sunt prietenul tău şi vreau să fii pregătit pentru orice, mai ales pentru apel.

— Ştii ce, Harry Rex? Mi-ar plăcea să nu fi auzit niciodată de Carl Lee Hailey.

— Cred că e prea târziu pentru asta, Jake.

Îi deschise Sallie şi-i spuse că-i pare rău pentru casă. Lucien era sus, în birou, lucrând. Nu se îmbătase. Îi arătă un scaun şi Jake se aşeză. În jurul lui se aflau o mulţime de tratate.

— Mi-am petrecut toată după-amiaza lucrând la discursul final, zise el, făcând un semn către dezordinea de pe masă. Singura ta speranţă este această pledoarie de încheiere. Trebuie să fie fără precedent.

— Presupun că ai realizat o astfel de capodoperă.

— De fapt, da. E, oricum, mai bună decât ai putea tu s-o faci în momentul ăsta. Presupun că ţi-ai petrecut după-amiaza de duminică jelind după casa ta şi înecându-ţi necazul în bere. Aşa că am lucrat eu pentru tine.

— Mi-ar plăcea să am ambiţia ta, în materie de abstinenţă alcoolică.

— Şi beat sunt mai bun ca tine, ca avocat.

— Cel puţin, eu mă pot numi avocat.

Lucien îi întinse un teanc de hârtii.

— Iată-l! E o compilaţie din cele mai bune discursuri de încheiere pe care le-am ţinut eu, la viaţa mea. Lucien Wilbanks la apogeu, în slujba ta şi a clientului tău. Te sfătuiesc să-l memorezi şi să-l spui cuvânt cu cuvânt. Nu încerca să improvizezi sau să-l modifici. Ai să strici tot.

— Am să mă mai gândesc. Nu ştii c-am mai făcut-o o dată?

— Cine ştie, poate merge.

— La naiba, Lucien! Lasă-mă în pace!

— Linişteşte-te, Jake! Hai să bem ceva. Sallie! Sallie!

Jake aruncă discursul pe canapea şi se îndreptă spre fereastră.

Când sosi Sallie, Lucien comandă whisky şi bere.

— N-ai dormit deloc, în noaptea asta?

— Ba da, de la unsprezece la douăsprezece.

— Arăţi groaznic. Ai nevoie de odihnă.

— Mă simt groaznic! Iar somnul n-o să mă ajute cu nimic. Nu mă poate ajuta nimic altceva, decât sfârşitul acestui proces. Eu nu înţeleg, Lucien! Nu înţeleg de ce lucrurile au luat o astfel de întorsătură! Oare chiar nu meritam să am puţin noroc? Cazul ăsta n-ar fi trebuit să fie judecat în Clanton. Ne-am ales cu un juriu îngrozitor, clar influenţat. Dar n-am cum s-o dovedesc. Martorul nostru forte a fost discreditat. Acuzatul a depus o mărturie deplorabilă. Iar juriul nu are încredere în mine. Nu ştiu ce putea fi mai rău.

— Încă mai poţi câştiga acest caz, Jake. E nevoie de un miracol, dar se mai întâmplă şi de-astea uneori. Mi s-a-ntâmplat adesea să câştig, numai datorită discursului final. Aminteşte-ţi că ajunge ca unul singur să nu fie de acord cu ceilalţi şi victoria-i a ta.

— Vrei să fac juriul să plângă?