— Cine a găsit-o? întrebă Harry Rex.

— Şeriful a primit un telefon anonim de la un tip pe nume Mickey Mouse.

— Aa, da! Vechiul meu prieten.

Ellen gemu uşor şi se întinse.

— Hai să ieşim, zise Sheldon.

— Au vreun bufet pe-aici? întrebă Harry Rex. Mi se face foame când intru-ntr-un spital.

— Da. Hai să bem o cafea.

Bufetul de la etajul întâi era gol. Jake şi domnul Roark băură câte o cafea neagră. Harry Rex începu cu trei chifle şi o cană de lapte.

— După cum scriu ziarele, lucrurile nu merg prea bine, zise Sheldon.

— Ziarele sunt vacs! zise Harry Rex, cu gura plină. Jake a primit nişte şuturi serioase. Când îl lasă în pace pe el personal, îi răpesc funcţionarul juridic sau îi dau foc la casă.

— Ţi-au incendiat casa?!

Jake dădu din cap.

— Azi-noapte. Mai fumegă încă.

— Mi s-a părut că mirosiţi a fum.

— Ne-am uitat cum a ars până în temelii. A durat patru ore.

— Îmi pare rău că aud asta. Şi eu am fost ameninţat de multe ori, dar cea mai mare pagubă pe care mi-au făcut-o a fost să-mi taie cauciucurile. Nici nu s-a tras asupra mea.

— Asupra mea s-a tras de câteva ori.

— La Boston există vreo filială a Klan-ului? întrebă Harry Rex.

— După câte ştiu eu, nu.

— Păcat! Băieţii ăştia îţi umplu viaţa!

— Aşa se pare. Am văzut încăierarea de săptămâna trecută, la televizor. Am fost foarte atent, pentru că ştiam că e şi Ellen implicată. E un caz celebru, chiar şi la noi. Mi-ar fi plăcut să mă ocup de el.

— E al dumneavoastră, dacă vreţi! zise Jake. Mi se pare că omul meu îşi caută alt avocat.

— Câţi psihiatri va aduce procuratura?

— Unul singur. Va depune mărturie mâine-dimineaţă, apoi vom rosti pledoariile finale. Cred că juriul îşi va da verdictul după-amiază.

— Îmi pare rău că n-o să fie şi Ellen acolo. M-a sunat în fiecare zi şi m-a ţinut la curent cu evoluţia lucrurilor.

— Unde a greşit Jake? întrebă Harry Rex.

— Cred că Jake a făcut treabă bună. A pornit cu dezavantaje foarte mari. Hailey a comis omorurile, le-a plănuit cu atenţie şi nu s-a putut baza decât pe o amărâtă pledoarie de iresponsabilitate. Nici în Boston juriul nu ar fi fost favorabil.

— Cu atât mai puţin în Ford, adăugă Harry Rex.

— Sper să ai un as în mânecă, pentru la urmă, zise Sheldon.

— Nu mai are mâneci! zise Harry Rex. I-au ars toate, împreună cu izmenele.

— Ce-ar fi să veniţi şi dumneavoastră mâine să asistaţi la proces? zise Jake. Vă prezint judecătorului şi-i voi cere să aveţi acces şi în biroul lui.

— Pentru mine n-ar face un lucru ca ăsta! exclamă Harry Rex.

— Nici nu mă mir, spuse Sheldon cu un zâmbet. Cred c-am să vin. Stau aici până marţi. Nu e niciun pericol?

— Asta nu vă pot garanta.

Soţia lui Woody Mackenvale stătea pe o bancă lângă salonul soţului ei şi plângea încet, încercând să se abţină cât mai mult, în faţa copiilor. Băieţeii îşi ştergeau ochii cu şerveţele şi îşi suflau nasul. Jake îngenunchease în faţa ei şi asculta ce aflase şi ea de la medici. Glonţul se înfipsese în măduvă şi îl paralizase pentru totdeauna. Woody era maistru la o uzină din Booneville. Avea o slujbă bună. Şi viaţa lor fusese liniştită. Până acum, ea nu avusese serviciu. Au să se descurce ei cumva, dar nu ştia deocamdată cum. Soţul ei fusese antrenor la echipa de juniori, unde jucau şi fiii lor. Era un om activ. Începu să plângă şi mai tare.

— Mi-a salvat viaţa, zise Jake, uitându-se la băieţi.

Ea închise ochii şi dădu din cap.

— Şi-a făcut datoria. Ne descurcăm noi.

Jake luă un şerveţel şi îşi şterse ochii. Lângă el se afla un grup de rude, care ascultau în linişte. Harry Rex se plimba nervos de colo-colo.

Jake o îmbrăţişă şi îi mângâie pe băieţi. Îi dădu numărul de telefon de la birou şi-i spuse să-l sune oricând avea nevoie de ceva. Promise că va mai veni, după terminarea procesului.

Magazinele unde se vindea bere deschiseră duminică pe la prânz, când ieşea lumea de la biserică. Oamenii se opreau şi cumpărau câte un carton şi porneau mai departe să ia masa la o bunică, la o mătuşă sau în familie. Ciudat, închideau la şase, când aceiaşi oameni se duceau la slujba de seară. În celelalte şase zile, berea se vindea de dimineaţa până la miezul nopţii. Dar duminica procedau astfel, din respect pentru Dumnezeu.

Jake cumpără un carton cu şase cutii de la băcănia lui Bates şi porniră spre lac în automobilul murdar al lui Harry Rex. Cauciucurile erau tocite, iar parbrizul crăpat şi plin de insecte moarte. Pe jos, zăceau zeci de cutii goale de bere şi de sticle sparte. Aerul condiţionat nu mai funcţiona de şase ani. Jake îi sugerase să meargă cu Saab-ul, dar Harry Rex îl înjură, pe motive de prostie. În Bronco-ul lui, nu-i va lua nimeni la ochi.

Mergeau încet spre lac. Willie Nelson lălăia pe casetă, iar Harry Rex cânta şi el bătând ritmul pe volan. Când vorbea, avea un timbru aspru şi gutural. Când cânta, era şi mai rău. Jake sorbea din cutia cu bere şi privea prin parbriz. Spre sud-vest, norii se îngrămădeau ameninţători. Când trecură pe lângă spelunca lui Huey, ploaia începu să biciuiască în rafale puternice pământul uscat. Praful fu spălat, iar tufele de pe marginea drumului deveniră verzi şi proaspete. Şoseaua se răcori şi deasupra autostrăzii se ridică un abur greu. Ploaia se îmbibă în bumbac şi în tecile de soia şi, printre rânduri, se formară mici pârâiaşe.

Neaşteptat, dar ştergătoarele de parbriz funcţionau. Se mişcau furioase într-o parte şi-ntr-alta, înlăturând noroiul şi insectele. Furtuna se înteţea. Harry Rex dădu casetofonul mai tare.

Negrii cu pălării de pai şi cu undiţe se adăposteau pe sub poduri, aşteptând să se liniştească furtuna. Pârâiaşele se umflau şi curgeau mai repede. Negrii mâncau saleuri şi biscuiţi şi spuneau poveşti pescăreşti.

Lui Harry Rex i se făcu foame. Opri la băcănia lui Treadway, lângă lac, şi mai cumpără nişte bere, două porţii de somn şi o pungă de şorici cu boia iute de ardei. I le aruncă lui Jake pe genunchi. Traversară barajul sub un ropot puternic de ploaie. Harry Rex parcă lângă un refugiu. Se aşezară la o masă de beton şi priviră şiroaiele care biciuiau suprafaţa lacului Chatulla. Jake bea bere, în vreme ce Harry Rex mânca ambele porţii de somn.

— Când ai de gând s-o anunţi pe Carla? întrebă el, sorbind cu zgomot din cutia cu bere.

Ploaia bătea darabana pe acoperişul de tablă sub care se adăpostiseră.

— Ce s-o anunţ?

— Despre casă.