— Mai avem să-ţi punem o singură-ntrebare, înainte de a-ţi rupe toate oscioarele. Ce-i în geamantan?
Nu primi niciun răspuns.
Ozzie îl izbi, rupându-i şi cealaltă gleznă.
— Ce-i în geamantan? strigă el.
— Dinamită, veni, chinuit, răspunsul.
Lui Pirtle îi căzu pistolul din mână, iar Nesbit se sprijini moale de zidul casei. Jake se făcu alb ca varul şi genunchii începură să-i tremure. Alergă spre uşa din faţă, strigând-o pe Carla.
— Ia repede cheile maşinii! Ia cheile maşinii!
— De ce? întrebă ea repezit.
— Fă ce-ţi spun! Ia cheile maşinii şi fugi!
El o luă pe Hanna şi o duse în braţe până la automobil, punând-o pe bancheta din spate. O trase apoi pe Carla şi o obligă, aproape, să intre pe scaunul de la volanul Cutlass-ului ei.
— Pleacă şi să nu te întorci decât peste o jumătate de oră!
— Ce s-a-ntâmplat, Jake? întrebă ea.
— Îţi spun mai târziu. Acum nu e timp de explicaţii. Să te depărtezi cât mai mult de strada asta!
— Dar de ce? Ce-ai găsit?
— Dinamită.
Carla nu mai zise nimic. Ieşi de pe alee şi se pierdu în noapte.
Când se întoarse, Jake îl găsi pe atentator cu mâna stângă încătuşată, prinsă de ţeava de gaz. Gemea, înjurând. Ozzie ridică geamantanul cu grijă şi îl plasă între picioarele rupte ale ticălosului. Apoi, se retraseră cu toţii la o oarecare depărtare, privindu-l. Omul începu să se vaite, zicând printre dinţi.
— Nu ştiu s-o dezamorsez.
— Ar fi bine să-nveţi iute! spuse Jake cu un glas ceva mai puternic.
Omul închise ochii şi lăsă capul în jos. Îşi muşcă buzele şi începu să sufle rapid şi zgomotos. Faţa îi era plină de sudoare. Urechea îi atârna ca o frunză căzută.
— Daţi-mi o lanternă.
Pirtle i-o întinse pe-a lui.
— Am nevoie de ambele mâini.
— Încearcă numai cu una, zise Ozzie.
Omul atinse uşor, cu degetele, închizătoarea geamantanului.
— Să ne îndepărtăm! zise Ozzie, şi toţi alergară după colţul casei.
— Unde e soţia ta? întrebă şeriful.
— A plecat cu fetiţa. L-ai recunoscut?
— Nu, spuse Ozzie.
— Nu l-am văzut în viaţa mea, adăugă Nesbit.
Pirtle clătină din cap.
Apoi, şeriful chemă dispeceratul, prin care îl anunţă pe Riley să vină. Era singurul expert în explozivi, din tot comitatul.
— Dacă leşină şi nu mai poate opri bomba? întrebă Jake.
— Eşti asigurat, nu-i aşa? întrebă Nesbit.
— Nu-i nimic de râs aici! zise Jake.
— Îl mai lăsăm câteva minute şi te duci tu, Pirtle, să vezi ce-a făcut, zise Ozzie.
— De ce eu?
— Bine, atunci se duce Nesbit.
— Cred c-ar trebui să se ducă Jake. E casa lui.
— Ce să-ţi spun! zise Jake.
