În spatele nostru, s-a auzit o bubuitură. M-am întors: mama,
aşezată pe pământ, cu picioarele în echer, îşi freca coccisul, uşurată de faptul că mai jos de-atât nu putea coborî. A lătrat:
— Nişte necunoscuţi! Au luat-o pe Resli şi toate lucrurile ei.
Au încărcat măgarii şi-au şters-o.
Copila m-a tras de braţ.
— Pe unul l-am mai întâlnit.
— A, nu! a boscorodit-o maică-sa.
— Ba da! De mai multe ori. Încerca să se facă plăcut lui Resli.
— Toţi voiau să-i placă lui Resli.
— L-am ţinut minte din cauza ochilor saşii.
— Incredibil, nimic nu-i scapă, a bombănit femeia, plină de admiraţie în faţa acestei inteligenţe care o depăşea.
O întrebare deplasată mă frământa şi nu m-am putut stăpâni:
— Cum se comporta Resli când bărbaţii roiau în jurul ei, ea, care e atât de frumoasă?
Ridicându-şi corpul greoi, femeia mi-a aruncat:
— În primul rând, Resli impune respect. Aşa stă treaba…
ţinutele, felul de-a fi, atitudinea, vorbele. Bărbaţii se simt nişte ţânci, nişte mucoşi în faţa ei. Şi-apoi, mai era şi floarea.
— Floarea care te face să sforăi, a strigat copila.
— Care te face să adormi, a corectat-o maică-sa. Resli le-o punea în vin. Asta îi ameţea. Plecau să se culce. Singuri.
Pe dată mi-am amintit de-o idee mai veche: din învăţămintele paterne, Noura reţinuse ceea ce avea nevoie.
Femeia şi-a scuturat dosul, căscând:
— Dimineaţa trecută, bărbaţii aceia nu voiau nici să
mănânce, nici să bea, nici să se odihnească. Veniseră după ea.
— Şi voi?
— Ne-am ascuns în copac. Resli ne cerea să venim adesea
aici. Să supraveghem. Am prevenit-o cu ajutorul unui corn. În acea dimineaţă, de cum am suflat, Resli a ieşit, bucuroasă, strigând: „Noam!“
Mi-am întors privirea. Femeia, luminându-se pe dată, şi-a holbat ochii urduroşi.
— Pe tine te aştepta!
Fetiţa s-a smuls din mâna mamei, s-a lipit de mine şi a zis:
— Este iubitul ei, mami.
— Resli nu are iubiţi.
— Ba da! În ultimele luni tot pleca. Se întâlnea cu iubitul ei.
Maică-sa s-a burzuluit. Agerimea copilei îi contraria mintea greoaie. A lătrat pe un ton care se voia aspru:
— Adică eu, când plec, înseamnă că mă întâlnesc cu un iubit poate?
— Tu nu pleci niciodată.
— Păi vezi!
— Pentru că tu nu ai un iubit.
Şi copila a rezumat ce credea:
— Pleci: ai un iubit. Nu pleci: nu ai iubit.
Femeia a dat din cap.
— Fata asta o să-mi scoată peri albi.
