— Adevăratul truc este să foloseşti legile fizicii. Ca acel om de ştiinţă… Newton? Mefistofel m-a învăţat totul despre el. Avea dreptate, ştiinţa m-a ajutat să-mi perfecţionez spectacolul.

Vocea tinerei se schimba puţin când vorbea despre maestru; în ea se simţeau admiraţia şi un strop de dor. Mă întrebam dacă la bordul navei exista vreo persoană care nu căzuse încă pradă farmecelor lui. Ei bine, în afară de Thomas.

— Mefistofel îi ajută pe toţi artiştii? am întrebat, privindu-mi fix ceaşca de ceai.

Îmi imaginam că maestrul fermeca tineri şi tinere în fiecare metropolă sau orăşel prin care trecea. Dacă Anishaa avea sentimente cărora Mefistofel nu le răspundea, atunci durerea aceasta se putea dovedi a fi un motiv pentru crimă. Amestecată cu resentimentul, pasiunea devenea un mobil solid.

— Pare să fie la fel de inteligent pe cât este de chipeş.

Liza m-a privit şocată, dar şi-a ţinut gura. Aparent, mă aştepta o muştruluială bună când aveam să rămânem singure. În ciuda a ceea ce credeau toţi cei din Londra despre Thomas şi despre comportamentul lui bizar, Liza îl plăcea foarte mult, iar interesul pe care îl manifestam pentru maestru nu era un semn bun, conform principiilor ei, indiferent care îmi erau motivele.

— Mefistofel este…

Anishaa părea să-şi formuleze răspunsul cu mare grijă.

— Este foarte talentat la ceea ce face. Mulţi beneficiază de pe urma lecţiilor lui. Îi suntem, cu toţii, foarte recunoscători.

M-am lăsat pe spate, jucându-mă cu nasturii de pe laturile mănuşilor mele.

— I-a dat asemenea lecţii şi lui Cassie?

Liza a început deodată să-şi cerceteze ceaiul intrigată, iar Anishaa părea să nu-şi mai găsească vorbele.

— Ai vrea să-l vezi aşa cum nu l-a mai văzut nimeni în afară de trupa lui? a întrebat Anishaa în cele din urmă.

Speram că tânăra nu avea de gând să mi-l arate în costumul lui Adam. Am dat uşor din cap.

— Vino pe puntea de la clasa a doua într-o oră! Atunci vei înţelege de ce am face, cu toţii, orice pentru el.

Doctor în vremea ciumei.

DOUĂZECI ŞI CINCI,

MECANISME ŞI INVENŢII

Cabina lui Audrey Rose

RMS Etruria

6 ianuarie 1889

— Ai putea să-mi explici comportamentul tău, draga mea verişoară?

Obrajii Lizei aveau pete rozalii, semn că era foarte supărată. Mă aşteptam, din secundă în secundă, să-i iasă aburi pe urechi. Mi-am înăbuşit râsul neliniştit, ştiind că nu i-ar fi plăcut să-i spun cât de mult semăna cu mama ei în acel moment.

— Nu vreau să te judec, dar pari teribil de fascinată de Mefistofel, a continuat ea. Accentuez cuvântul „teribil”. Cum rămâne cu domnul Cresswell? Sentimentele tale pentru el s-au schimbat aşa de repede? Scrisorile tale de la institut păreau să indice o mare poveste de dragoste, deşi erai supărată la momentul acela.

Liza m-a cercetat cu aceeaşi atenţie cu care aş fi analizat un specimen cu bisturiul în mână.

— Oare Mefistofel ţi-a câştigat inima cu atâta uşurinţă? Am crezut că îi vei vedea imediat minciunile.

Mi-am ciupit pielea dintre degetul mare şi arătător, ca să mă concentrez.

— Ce este rău în a vorbi cu cineva? am întrebat. Nu e ca şi cum Mefistofel mi-ar fi declarat dragostea. Poate că, pur şi simplu, îmi place să aud cum foloseşte el ştiinţa. Întotdeauna am fost fascinată de inginerie. Nu suntem foarte diferiţi, să ştii.

— Asta ţi-a spus el?

Liza m-a privit lung, cu luare aminte.

— Că semănaţi? Că locul tău este alături de el?

Tonul ei mustea de dezaprobare, deşi vedeam clar îngrijorarea de pe chipul fetei.

— Şi dacă mi-a spus toate aceste lucruri?

Mi-am ridicat bărbia, încercând din răsputeri să par ofensată şi urându-mă în acelaşi timp. Oare câte minciuni mai aveam să spun până lua sfârşit această şaradă?

— Este adevărat. Amândurora ne place ştiinţa. Doar că el este un pic mai teatral. Dar aş avea multe de învăţat de la el. Lucruri care m-ar putea ajuta să-mi dau seama exact unde este locul meu.

— Să diseci cadavrele nu este la fel atrăgător, a zis Liza sec. Poate ar trebui să împrumuţi una dintre măştile lui. Sau să-i ceri costumierei o altă rochie pentru autopsii. Sunt sigură că ar putea coase ceva care să repornească orice inimă. Locul tău este lângă unchiul nostru şi lângă Thomas, rezolvând crime în numele acelora care nu o mai pot face singuri. Nu purtând costume şi făcând tumbe pe scenă în câte un oraş străin în fiecare noapte, la braţul unui bărbat care va iubi întotdeauna mai mult spectacolul.

— Nu mai fi aşa de ursuză, draga mea verişoară! am zis, încercând din răsputeri să nu interpretez prea mult ultima ei propoziţie. Îmi place doar să învăţ cum îşi pune la cale trucurile. Mefistofel este foarte… Maşinăriile şi mecanismele pe care le construieşte sunt incredibile. Dacă ar încerca să creeze instrumente medicale…

M-am oprit căci, deodată, nu mai vorbeam pe jumătate glumind. Dacă Mefistofel şi-ar fi folosit mintea pentru a crea maşini necesare în chirurgie, posibilităţile de a face bine ar fi fost nesfârşite.

Liza mi-a cercetat chipul un moment, deloc convinsă, în timp ce mă luptam să-mi păstrez expresia pe care o împrumutasem.

— Ai grijă să nu-ţi dai inima unor asemenea bărbaţi, a zis ea, în cele din urmă, lăsându-şi umerii moi.

— Ce fel de bărbaţi?

M-am întins şi i-am cuprins mâna.

— Oameni de ştiinţă şi ingineri?

— Mincinoşi!

— Dar el este iluzionist, am zis, simţind veninul cu care îşi injectase ultimul cuvânt. Magician.

— Exact.

Liza şi-a scos mâna dintr-a mea şi şi-a încrucişat braţele la piept.

— Un mincinos! Într-un frac sclipitor.

Preţ de un moment, m-am temut că Mefistofel acţionase în ciuda dorinţelor mele, lăsându-i Lizei o scrisoare anonimă cu informaţii despre Houdini. Mi-am înghiţit nodul din gât. Simţeam zidul de minciuni dărâmându-se în jurul meu. Era timpul să dezvălui un secret.