COLECŢIE COORDONATǍ DE:

Magdalena Mǎrculescu

4/462

Traducere din engleză și note de Shauki Al-Gareeb

Pentru Esther Earl

Olandezul-cu-

Lalele s-a întors cu

faţa spre ocean,

contemplând

mareea care se

ridica:

— Unifică, pro-

voacă, otrăveşte,

ascunde, revelează.

Priveşte-o cum se

ridică şi coboară,

luând totul cu ea.

— Ce e? am între-

bat eu.

— Apă, mi-a

răspuns Olandezul.

Ei bine, şi timp.

PETER VAN HOUTEN, O durere supremă

Nota autorului Mai mult decât o notă a autorului, aici doresc să reamintesc că această carte este o operă de ficţiune. Eu am inventat-o.

Nici romanele și nici cititorii lor nu câștigă

nimic încercând să descopere dacă într-o poveste se ascund anumite fapte reale. Asemenea eforturi atacă însăși ideea că poveștile inventate pot fi importante, ceea ce constituie cumva ipoteza de bază

a speciei noastre.

Vă sunt recunoscător pentru cooperarea în această chestiune.

Capitolul unu

La sfârșitul iernii celui de-al șaptesprezecelea an al vieţii mele, mama a hotărât că eram prea dep-rimată, probabil din cauză că ieșeam arareori din casă, stăteam mult timp în pat, citeam întruna aceeași carte, mâncam din când în când și îmi pet-receam o bună parte din timpul liber, pe care îl aveam din belșug, gândindu-mă la moarte.

Când citești o broșură sau un site sau orice altceva despre cancer, printre efectele secundare prezentate găsești întotdeauna depresia. Dar, de fapt, depresia nu este un efect secundar al cancerului. Depresia este un efect secundar al morţii. (Și

9/462

cancerul este un efect secundar al morţii. Cam totul e, zău.) Dar mama credea că aveam nevoie de tratament, așa că m-a dus la domnul doctor Jim, care a fost de acord că într-adevăr înotam într-o depresie clinică, totală și paralizantă, astfel că medicamentele au trebuit să fie adaptate și eu a trebuit să

mă înscriu într-un Grup de Sprijin, care se întrunea săptămânal.

Grupul de Sprijin punea în scenă o distribuţie schimbătoare de personaje care se aflau în diferite stadii de boli pricinuite de tumori. De ce se schimba distribuţia? Un efect secundar al morţii.

Desigur, Grupul de Sprijin era al naibii de deprimant. Se întrunea în fiecare miercuri în subsolul unei biserici episcopale din piatră, sub formă de cruce. Ne așezam în cerc chiar în mijlocul crucii, unde se uneau cele două plăci de lemn și unde ar fi trebuit să se afle inima lui Iisus.

Am observat asta din cauză că Patrick, con-ducătorul Grupului de Sprijin și singura persoană

din sală care avea peste optsprezece ani, vorbea despre inima lui Iisus la fiecare afurisită de întrunire, despre

cum

noi,

tinerii

supravieţuitori

ai

10/462

cancerului, ne aflam chiar în inima sacră a lui Hristos și toate alea.