— Te-ai îmbrăcat dinadins ca ea?

— Anna? am întrebat eu.

El continua să mă fixeze cu privirea.

— Oarecum, i-am spus.

A mai luat o înghiţitură mare, strâmbându-se.

— Nu am probleme cu băutura, ne-a anunţat el cu o voce inutil de sonoră. Am o relaţie churchil-liană cu alcoolul: pot să fac glume și să guvernez Anglia și să fac orice vreau eu să fac. Cu excepţia băutului.

S-a uitat pieziș la Lidewij și a dat din cap spre paharul lui. Ea l-a luat, apoi s-a dus la bar.

— Lidewij, numai ideea de apă, a instruit-o el.

— Mda, am priceput, i-a răspuns ea, cu un accent aproape american.

274/462

A sosit și cea de a doua băutură. Spinarea lui Van Houten a înţepenit din nou în semn de respect.

Și-a aruncat papucii din picioare. Avea picioare tare urâte. Mai degrabă strica toată afacerea geni-ului actorial pentru mine. Dar avea răspunsurile.

— Ei bine, ăăă…, am spus, mai întâi vrem să

vă mulţumim pentru cina de ieri și…

— Le-am plătit cina de ieri? a întrebat-o Van Houten pe Lidewij.

— Da, la Oranjee.

— A, da. Păi, crede-mă când îţi spun că nu mie trebuie să-mi mulţumești, ci mai curând lui Lidewij, care este excepţional de talentată în domeniul cheltuirii banilor mei.

— A fost plăcerea noastră, a spus Lidewij.

— Ei bine, mulţumim oricum, a spus Augustus.

Puteam să-i simt enervarea din glas.

— Iată-mă, așadar, a spus Van Houten după o clipă. Care vă sunt întrebările?

— Ăăă…, a început Augustus.

275/462

— În scris părea tare inteligent, i-a spus Van Houten lui Lidewij, privindu-l pe Augustus. Poate că, în creierul lui, cancerul a creat un cap de pod.

— Peter! l-a mustrat Lidewij, îngrozită cu adevărat.

Și eu eram îngrozită, dar era ceva plăcut la tipul acesta atât de detestabil, încât n-avea să ne trateze respectuos.

— De fapt, chiar avem niște întrebări, i-am spus. Am făcut referire la ele în e-mail. Nu știu dacă vă mai amintiţi.

— Nu-mi amintesc.

— Ţinerea lui de minte este compromisă, a spus Lidewij.

— Dacă numai ţinerea mea de minte ar face compromisuri, a replicat Van Houten.

— Așadar, întrebările noastre, am repetat eu.

— Folosește regescul „noi“, a spus Peter fără

să se adreseze cuiva anume.

O altă sorbitură. Nu știam ce gust avea scotchul, dar dacă semăna la gust cu șampania, nu-mi puteam imagina cum de putea să bea atât de mult, atât de repede, atât de devreme.

276/462

— Cunoști paradoxul ţestoasei lui Zenon? m-a întrebat el.

— Avem întrebări despre ce li se întâmplă

personajelor la sfârșitul cărţii, mai ales mamei Annei…

— Presupui greșit că trebuie să-ţi aud întrebările pentru a-ţi putea răspunde. Ești familiarizată

cu filosoful Zenon?

Am dat vag din cap.

— Vai mie! Zenon a fost un filosof presocratic care se spune că ar fi descoperit cele patruzeci de paradoxuri în interiorul viziunii despre lume afirm-ate de către Parmenide — cu siguranţă știi despre Parmenide, a spus el, iar eu am dat din cap că da, știam despre Parmenide, cu toate că nu știam.

Slavă Domnului! a exclamat el. Zenon s-a specializat în mod profesional în dezvăluirea inadvert-enţelor și supersimplificărilor lui Parmenide, ceea ce nu era dificil, de vreme ce Parmenide se înșela spectaculos pretutindeni și mereu. Parmenide este valoros în exact felul în care este valoros să ai o cunoștinţă care alege de fiecare dată calul greșit atunci când o iei la cursele de cai. Dar ceea ce este

277/462

cel mai important la Zenon… stai, dă-mi un reper al bunei tale cunoașteri a hip-hopului suedez.

Nu-mi dădeam seama dacă Van Houten glumea. După un moment, Augustus a răspuns pentru mine:

— Limitată, a zis el.

— Bine, dar e de presupus că știi albumul fundamental al lui Afasi och Filthy, Fläcken.

— Nu-l știm, am spus pentru amândoi.

— Lidewij, pune „Bomfalleralla“ imediat.