Ca oaspe-al meu, să se-mplinească-ncalte Vro unsprezece, douăsprezece zile.

Cu bine-atunci napoi te voi trimite, Ţi-oi face parte din frumoase daruri, Trei cai şi o teleagă lustruită.

Ba şi-un potir frumos, să-nchini cu dânsul La zeii care-ntorsul meu grăbiră.”

Isteţul Telemah răspunse: „Atride,

Să nu mă ţii pe-aici mai multă vreme.

Un an întreg aş sta voios la tine

Şi nu m-ar prinde dor de-ai mei, de-acasă, C-aşa mi-e drag s-ascult a ta comoară

De spuse şi de povestiri. Dar soţii

Nerăbdători m-adast-acum la Pilos,

Căci prea m-ai zăbovit pe-aici la tine.

Iar darul ce mi-l dai, odor să fie

De pus deoparte. Nu pot duce caii

La mine-n ţară;-i voi lăsa la tine

Să fie-aici podoaba ţării tale,

Căci tu domneşti pe o câmpie-ntinsă

Cu mult trifoi şi grâu, ovăz şi cimbru Şi orz îmbelşugat. Iar în Itaca

Nu-s mari întinderi, nu e vreo livadă, Ci-i loc de păşunat numai de capre

Şi prea-i nălţime ca să pască stave, Că nu-i nici un pământ încins de mare Bun de livezi şi de umblat cu caii,

Şi mai presus de toate-aşa mi-i ţara.”

La vorba lui zâmbi voios Atride,

Cu mâna-l netezi şi iar îi zise:

„Se vede după felul cuvântării,

Copilul meu, că eşti de viţă naltă.

Schimba-voi darul. Lesne o pot face.

Ţi-oi dărui cel mai de preţ şi mândru Din multele-mi odoare ce-am în casă.

Ţi-oi da o cană bine făurită,

De-argint e toată, gura ei de aur,

Lucrarea lui Vulcan. Mi-a dăruit-o

Fedim, viteazul domnitor din Sidon,

Când eu, trecând la-ntoarcerea-mi pe-acolo, În gazdă mă primi. Vreau scula asta

Eu ţie să ţi-o dau.” Aşa-mpreună

Vorbiră ei, în vreme ce mesenii

Intrară la conac şi oi mânară

Şi-aduseră şi vin din cel mai tare.

A lor neveste cu marame dalbe

Purtau în coşuri pâni. Şi astfel dânşii Se îngrijeau de-ospăţul lor la curte.

Iar înaintea curţii lui Ulise

Stau petrecând şi azvârlind cu discul Şi lancea peţitorii pe loc neted,

Pe unde-şi lăfăiau neruşinarea;

Doar Antinou şi Evrimah cel mare,

Fruntaşii peţitorilor, feciorii Cei mai de neam, şedeau pe jos când fiul Lui Noemon s-apropie de dânşii

Şi începu pe Antinou să-ntrebe:

„O, Antinou, ştim noi sau nu când vine Din Pilos fiul lui Ulise? Dânsul

Cu vasul meu plecă, şi mie acuma

Mi-ar trebui călătorind pe mare

Să merg pe la Elida, c-am pe-acolo

Douăsprezece iepe supte încă

De muli nedomoliţi şi buni de muncă; Vreau să-mi aduc şi să-mblânzesc pe unul.”

Aşa grăi, iar dânşii se mirară,

Căci nu credeau să fie dus la Pilos, Ci că petrece în ostrov la ţară