Celebrul inventator Thomas Edison credea că un circuit trebuie să se bazeze pe curent continuu. După ce savantul sârb Nikola Tesla a demonstrat că se poate crea un circuit electric bazat pe curent alternativ, furia lui Edison nu a mai cunoscut margini. Hotărât să-și elimine „adversarul”, s-a străduit să convingă pe toată lumea că

acest gen de curent este periculos și că, susținând contrariul, Tesla dădea dovadă de iresponsabilitate.

S-a apucat să prindă tot felul de animale din jurul casei și să le electrocuteze la curent alternativ, iar când aceste isprăvi nu i-au mai fost suficiente, în 1890, a convins autoritățile de la închisoarea statului New York să organizeze prima execuție prin electrocutare din lume, utilizând curentul alternativ. Numai că experimentele cu animale mici fuseseră una și execuția unui om, cu totul altceva: descărcarea electrică nu a avut suficientă forță și condamnatul nu a murit, așa încât electrocutarea a trebuit repetată – a fost una din cele mai crude execuții din istoria țării și un spectacol îngrozitor.

Deși, până la urmă, numele lui Edison a supraviețuit în epoca respectivă, campania aceasta furibundă a dăunat cu mult mai mult propriei sale imagini decât celei a lui Tesla. A trebuit să se lase păgubaș. Lecția este simplă: nu merge niciodată exagerat de departe în asemenea atacuri, pentru că vei atrage atenția oamenilor asupra caracterului tău vindicativ când ar fi preferabil ca ea să se concentreze asupra persoanei a cărei imagine o distrugi. Dacă

propria ta reputație este solidă, utilizează tactici ceva mai subtile, cum ar fi satira, batjocura și ridiculizarea – ele îți vor slăbi adversarul, creându-ţi totodată un aer de pezevenghi simpatic. Leul cel puternic se joacă amuzat cu șoricelul care i-a ieșit în cale – dacă

ar avea o altă reacție, și-ar primejdui reputația sa de înspăimântător rege al junglei.

Imagine:

O mină plină de diamante și rubine. O cauți, sapi, o găsești și viitorul îți este asigurat. Păzește-o ca pe ce ai mai scump în viață. Se vor ivi tot felul de hoți, veniți din toate părțile. Să nu crezi că

bogăția nu se poate pierde. Reînnoiește-o neîncetat, pentru că, în timp, sclipirea nestematelor pălește și se îngroapă, treptat, în uitare.

Ultimul cuvânt:

Așadar, l-aș sfătui pe curteanul nostru să-și pună în lumină

meritele cu pricepere și subtilitate, având grijă ca oriunde se înfățișează pentru prima oară, bunul renume să i-o ia înainte. […]

Căci faima aceea care se întemeiază pe prețuirea mai multor oameni inspiră o încredere nestrămutată în valoarea ei, care lesne va părea încă și mai însemnată în cugetele celor astfel pregătiți să-i dea crezare. (Baldassare Castiglione, 1478 – 1529)

CONTRAARGUMENT

Nu există. Reputația omului are o importanță capitală. Această

lege nu admite excepții. Dacă nu-ți pasă de ce cred alții despre tine, este posibil să-ți câștigi o reputație de insolență și aroganță – o imagine valoroasă prin ea însăși, din care se pot trage destule foloase (cum a fost cazul lui Oscar Wilde). Cum suntem siliți să

trăim în societate și depindem de părerile semenilor, nu avem însa

nimic de câștigat dacă nu acordăm interes renumelui nostru: în cazul în care neglijăm acest aspect, le permitem altora să decidă și să se ocupe de el. Fii, deci, stăpân pe destinul tău, dar și pe reputația ta.

LEGEA 6

IEȘI ÎN EVIDENȚĂ CU ORICE PREȚ

ARGUMENT

Oamenii judecă totul numai după aparențe – ceea ce nu se vede nicinu există. Nu te lăsa niciodată dizolvat în anonimatul unei gloate, pentrucă riști să te trezești îngropat în uitare. Ieși în evidență. Fă-te remarcat cuorice preț. Atrage asupra ta, ca un magnet, atenția tuturor, creându-ţi oimagine mai mare, mai luminos colorată și mai aureolată de mister decâtimaginea amorfă și timidă a masei.

PARTEA I: CREEAZĂ-ȚI O IMAGINE

SENZAȚIONALĂ ȘI SCANDALOASĂ

Atrage atenția asupra ta construindu-ți o imagine imposibil de uitat, chiar controversată. Nu evita aspectele scandaloase. Fă

absolut totul ca să pari că ai o personalitate mai puternică decât aceea cu care te-ai născut și să-i întreci în strălucire pe oamenii din jurul tău. Orice reclamă este o reclamă bună, orice fel de notorietate înseamnă putere. Mai bine calomniat și contestat decât ignorat.

RESPECTAREA LEGII

P. T. Barnum, faimosul showman american din secolul al XIX-lea, și-a început cariera ca secretar al proprietarului unui circ, Aaron Turner. În 1836, circul a poposit la Annapolis, în statul Maryland, pentru o serie de spectacole. În dimineața primei zile de turneu, Barnum a ieșit să se plimbe prin oraș. Purta un costum negru, nou.

Unul după altul, oamenii s-au luat pe urmele lui. Cineva din mulțime a strigat că individul în negru era reverendul Ephraim K.

Avery, infamul suspect de crimă pe care justiția îl declarase

nevinovat, dar majoritatea americanilor îl considera un ucigaș. Din ce în ce mai furioasă, gloata a sfâșiat hainele lui Barnum și era deja pe cale să-l linșeze. Cu chiu cu vai, a reușit să-și convingă agresorii să vină cu el la circ, ca să-i verifice identitatea.

O dată ajunși acolo, bătrânul Turner a mărturisit că îi făcuse o farsă: el însuși răspândise zvonul că Barnum era Avery. Gloata s-a împrăștiat, dar tânărului, care fusese la un pas de moarte, nu-i venea deloc să râdă. A vrut să știe de ce patronul ținuse să-i joace o asemenea festă. „Dragă domnule Barnum”, a răspuns Turner, „a fost spre binele nostru, al tuturor. Să știi și să ții minte că dacă vrei să-ți asiguri succesul, nu ai nevoie decât de notorietate.” Într-adevăr, orașul nu mai vorbea despre altceva – gluma trecea din gură

în gură, iar seara, la spectacol (și apoi, în toate celelalte seri) circul a fost plin până la refuz. Barnum a învățat o lecție pe care nu avea să

o mai uite niciodată.

Prima sa mare afacere pe cont propriu a fost cea cu Muzeul American din New York, o vastă colecție de curiozități. Într-o zi, pe stradă, de Barnum s-a apropiat un cerșetor. În loc să-i dea bani, s-a hotărât să-i dea de lucru. L-a dus cu el la muzeu și i-a pus în brațe cinci cărămizi. I-a spus să facă, agale, ocolul străzilor din jur, așezând cărămizile, din loc în loc, pe trotuar, astfel încât să-i rămână mereu câte una. La întoarcere, omul trebuia să înlocuiască

aceste cărămizi, pe rând, cu aceea din mână. În tot acest timp, trebuia să-și păstreze un aer serios și să nu răspundă la niciun fel de întrebări ale trecătorilor. Reajuns la muzeu, trebuia să intre, să

treacă prin clădire și să iasă pe ușa din spate, după care să-și reia așezatul cărămizilor.

VIESPEA ȘI PRINȚUL

O viespe, Ac Ascuțit pe numele ei, căuta de multă vreme ocazia de a-și câștiga faima printr-o faptă măreață. Astfel, într-o bună zi, ea a pătrunsîn palatul regelui și l-a înțepat pe prințișorul adormit în patul său. Acestas-a trezit, speriat, și a început să plângă în gura mare. Regele și curtenii s-au repezit să vadă ce se întâmplase. Prințișorul țipa, însă viespea îl înțepaiar și iar. Curtenii au încercat s-o prindă, dar s-au ales cu înțepături.

Viespea nu l-a cruțat pe niciunul dintre ei. Au venit acolo slujitoriipalatului, iar vestea s-a răspândit pe dată. În fața intrării, s-au adunat omulțime de oameni. Toți își lăsaseră deoparte treburile. Orașul întreg era

cuprins de neliniște. Istovită de atâta efort, viespea s-a oprit și și-a spus:

„Fără faimă, numele este ca focul fără flacără. Nu există nimic maiminunat decât să atragi atenția asupra ta, indiferent ce preț trebuie să

plătești pentru aceasta”. Apoi și-a dat sfârșitul.

Fabulă indiană

Când cerșetorul a străbătut prima dată traseul indicat, sute de oameni i-au urmărit, nedumeriți, strania îndeletnicire. A patra oară, privitorii au început să se adune ca să comenteze între ei ciudățenia.

Apoi, ori de câte ori omul intra în muzeu, acești spectatori se îngrămădeau după el și cumpărau bilete la intrare, pentru a-l putea urmări în clădire. Mulți se simțeau atrași de exponate și rămâneau să viziteze colecțiile. Până la sfârșitul primei zile, năstrușnicul personaj adusese peste o mie de vizitatori. Înainte de a „împlini” o săptămână de „serviciu”, însă, polițiștii i-au ordonat să termine cu plimbatul cărămizilor, fiindcă trecătorii adunați ca la bâlci perturbau circulația. Jocul a trebuit să înceteze, dar mii de newyorkezi intraseră în muzeul lui Barnum și nu puțini dintre ei au devenit vizitatori fideli.

Celebritatea mea sporește chiar și atunci când sunt înjurat.

Pietro Aretino, 1492 – 1556

Altă dată, Barnum a instalat o orchestră într-un balcon care dădea spre stradă, sub o pancartă uriașă, pe care scria, pompos:

„Muzică gratis, pentru popor.” Întregul New York își spunea: „Câtă