p
p
altcineva, va fi în detrimentul tău. Barnum nu se dădea în lături de la niciun artificiu și nu își făcea niciun fel de scrupule în urmărirea acestui scop, de importanța căruia era perfect conștient: menținerea în centrul atenției generale.
Prin urmare, atunci când te afli la începutul ascensiunii către putere, nu precupeți niciun efort în vederea captării atenției oamenilor. Un aspect esențial este că motivul și calitatea acestei atenții nu au absolut nicio însemnătate. În cazul lui Barnum, trebuie spus că oricât de dure erau comentariile criticilor, oricât de violente atacurile vizând propria sa persoană și șarlataniile pe care le punea la cale, el nu se plângea niciodată. Dacă un cronicar semna un articol deosebit de ostil, Barnum avea grijă să-l invite după aceea la o premieră și să-i ofere cele mai bune locuri. Dar Barnum mai avea și obiceiul de a trimite presei anonime prin care lansa atacuri la adresa propriilor lui spectacole, numai și numai ca să-și mențină
numele în atenția publicului. Din punctul său de vedere, această
atenție permanent întreținută, fie ea pozitivă sau negativă, reprezenta condiția de bază a succesului. Pentru cineva însetat de faimă, glorie și, desigur, putere, cel mai rău lucru din lume este să
fie ignorat.
Dacă ia parte la vreun spectacol public, așa cum ar fi turnirul,curteanul va trebui să aibă grijă ca harnașamentul calului său să fiefrumos și ca el însuși să poarte veșminte potrivite, elegant și rafinatîmpodobite astfel ca să atragă privirile celor de față, așa cum fierul nupoate să nu fie atras de magnet.
Baldassare Castiglione, 1478 – 1529
CHEILE PUTERII
Capacitatea de a ieși în evidență, de a arde cu o flacără mai strălucitoare decât aceea a oamenilor din jur, nu este una cu care te naști, ci pe care o dobândești, învățând: înveți să te plasezi în centrul atenției, atrăgându-ți-o „așa cum fierul nu poate să nu fie atras de magnet”. Când faci primii pași în carieră, trebuie să te străduiești ca în mintea oamenilor, numele tău și reputația ta să fie asociate cu o calitate sau o imagine specifică, în stare să te individualizeze, scoțându-te din anonimatul amorf al mulțimii.
Această imagine individualizantă poate fi un stil vestimentar sau o anumită particularitate a personalității tale pe care oamenii se amuză s-o remarce și s-o rețină. O dată ce ți-ai creat o asemenea imagine, înseamnă că exiști și, sus, pe cer, își face loc și steaua ta.
Multă lume se înșală crezând că este mai indicat ca această
particularitate definitorie să nu stârnească controverse și că a fi o persoană contestată este un lucru mai degrabă negativ. Nimic mai neadevărat. Dacă vrei să nu rămâi o simplă flăcăruie efemeră, dacă
ții să nu îți vezi faima eclipsată de a altcuiva, deprinde-te să nu faci mofturi atunci când vine vorba despre captarea atenției generale –
orice fel de publicitate are, până la urmă, efecte favorabile. Se știe că
Barnum întâmpina cu bucurie atacurile și nu simțea deloc nevoia de a se apăra împotriva lor, ba chiar își cultiva imaginea de șarlatan.
Curtea lui Ludovic al XIV-lea era frecventată de numeroși scriitori, pictori și muzicieni talentați, de mari frumuseți ale vremii ca și de mulți bărbați și femei reputați pentru virtutea lor fără pată, dar despre niciunul dintre toți aceștia nu se vorbea atât cât se vorbea despre originalul duce de Lauzun. Ducele era mic de statură, aproape un pitic și de o insolență greu de închipuit – nu s-a sfiit să-și ia ca amantă pe amanta regelui și să insulte pe față nu numai întreaga curte, ci și pe suveranul țării. Cu toate acestea, regele era atât de fermecat de excentricitățile ducelui, încât nu suporta să nu îl aibă în preajma sa. De ce? Simplu: ciudățenia purtării sale atrăgea atenția tuturor. O dată captată atenția, oamenii cădeau ca sub efectul unei fascinații și simțeau nevoia prezenței „fascinatorului”, dependenți ca de un drog.
Lumea se dă în vânt după „excepții”, fenomene și curiozități –
după orice iese din tiparele mediocrității. Așadar, nu te teme niciodată de calitățile (sau defectele) care te singularizează, concentrând asupra ta atenția celorlalți. Nu ocoli niciuna din situațiile care te-ar face să treci drept un personaj controversat sau chiar scandalos. Este de o mie de ori mai bine să fii contestat și calomniat decât ignorat. Această lege se aplică în toate profesiile –
toți profesioniștii trebuie să fie și puțin cabotini.
Și renumitul fizician Thomas Edison știa că pentru a colecta fonduri, era nevoie ca lumea să-și păstreze interesul față de lucrările sale. Modul de a le prezenta publicului devenea aproape la fel de important ca și invențiile înseși: punea la punct experimente uluitoare și, prin intermediul lor, își demonstra teoriile și
descoperirile legate de electricitate sau ținea prelegeri despre invențiile viitorului care, la vremea aceea, păreau de domeniul fantasticului – roboti, mașinării capabile să „fotografieze” gândul –
și, în realitate, nu îl interesau deloc, dar, schițându-le, se menținea în atenția generală. Edison ar fi făcut absolut orice ca să arate că îi era superior rivalului său, Nikola Tesla. De fapt, Tesla era mai dotat și mai creativ decât zgomotosul Edison, însă nu devenise atât de cunoscut ca acesta. În anul 1915, s-a zvonit că premiul Nobel pentru fizică urma să le fie atribuit amândurora. Comitetul de decernare s-a hotărât în final pentru doi oameni de știință britanici. Abia mult mai târziu a ieșit la iveală că organizatorii luaseră într-adevăr contact cu Edison și că acesta i-a refuzat – nu dorea să împartă
onoarea premiului cu rivalul său. În perioada respectivă, renumele americanului era mai mare, drept care el a preferat să renunțe, ca să
nu îi acorde lui Tesla ocazia de a-și spori faima prin simpla alăturare a numelor lor, citate împreună.
Dacă te afli într-o situație modestă și nu ai șansa de a ieși în evidență, o tactică bună o constituie aceea de a ataca persoana cea mai cunoscută și mai puternică pe care îți poți permite s-o ataci.
Când, pe la începutul secolului al XVI-lea, ca tânăr slujitor anonim, Pietro Aretino a vrut să atragă atenția asupra sa și să arate ca era și poet, și-a luat inima în dinți și a publicat o serie de poeme satirice ridiculizând pe papă și afecțiunea acestuia pentru animalul său favorit, un elefant. Peste noapte, din anonim, Aretino a devenit un personaj al cărui nume era pe buzele tuturor. Procedează la fel, atacă și calomniază pe un puternic al zilei și vei constata că obții același efect, dar nu uita să uzezi cu măsură de asemenea procedee, mai ales o dată ce îți cucerești notorietatea, fiindcă oamenii pot să
vadă limpede prin manevrele tale.
După ce ajungi sub reflectoarele atenției generale, trebuie să ai grijă să nu reintri în conul de umbră și să nu cazi în uitare: este necesar să-ți diversifici metodele de a ieși în evidență. În caz contrar, publicul se plictisește, se obișnuiește cu tine și, cu nestatornicia sa caracteristică, își va îndrepta atenția spre o altă
„stea”. Acest joc presupune o vigilență permanentă și nu puțină
inventivitate.
Pablo
Picasso
nu
le-a
permis
niciodată
contemporanilor săi să-l uite – dacă, la un moment dat, numele lui devenea prea strâns legat de un stil specific, răsturna totul și își șoca admiratorii pictând câte o nouă serie de lucrări profund diferite,
într-o manieră surprinzătoare, convins fiind că era preferabil să
