Obișnuia să o și spună: „Întotdeauna să vă înșelați, să vă induceți în eroare și să vă luați prin surprindere inamicii, dacă acest lucru este cu putință. […] Această tactică nu dă greș niciodată și o armată

mică poate astfel să o distrugă pe una mare”.

Această lege nu se aplică doar în război, ci și în viața de zi cu zi.

Oamenii încearcă permanent să descifreze motivele acțiunilor tale și se folosesc împotriva ta de propria ta previzibilitate. Fă o mișcare complet neașteptată și îi vei pune imediat în defensivă. Cum nu te înțeleg, se vor simți descurajați, stare în care îți va fi ușor să-i intimidezi.

Odată, Pablo Picasso a spus: „Calculul cel mai bun este să nu calculezi nimic. Dacă deja ai ajuns un anumit nivel al celebrității, ceilalți își închipuie că atunci când faci ceva trebuie să ai un motiv inteligent, așa că e o prostie să-ți plănuiești dinainte, cu grijă, toate mișcările. Te simți mai bine când acționezi din capriciu.”

O vreme, Picasso a colaborat cu negustorul de artă Paul Rosenberg. La început, i-a lăsat destulă libertate în privința plasării tablourilor, apoi, fără vreun motiv aparent, într-o zi, i-a apus că nu îi va mai încredința nicio lucrare. Pictorul comenta: „Rosenberg o să-și petreacă următoarele patruzeci și opt de ore încercând să

înțeleagă de ce. Vreau să le pun deoparte pentru vreun alt negustor? Eu o să-mi văd de munca mea și de somnul meu, iar Rosenberg o să-și piardă timpul gândindu-se. După două zile o să

vină înapoi, cu nervii la pământ, neliniștit, îngrijorat și o să-mi spună: “La urma urmei, dragă prietene, doar n-o să mă refuzi dacă

îți ofer atât (punând, adică, o cifră substanțial mai mare) pentru tablourile acelea în loc de prețul pe care ți-l plăteam de obicei, ce spui?”.

Imprevizibilitatea nu este numai o armă generatoare de teroare

– distrugerea șabloanelor tale comportamentale cotidiene va provoca agitație și va trezi interes. Oamenii vor vorbi despre tine, îți vor atribui motive și vor găsi explicații complicate, care nu vor avea nicio legătură cu adevărul, dar te vor menține în atenția lor. În ultimă instanță, cu cât te arăți mai capricios, cu atât vei fi mai respectat. Numai cei din coada ierarhiei se comportă în chip

previzibil.

Imagine: Ciclonul. Un vânt care nu poate fi prevăzut. Modificări bruște în presiunea atmosferică, schimbarea direcției și vitezei.

Nicio apărare. Ciclonul creează teroare și confuzie.

Ultimul cuvânt: Conducătorul înțelept este atât de învăluit în mister, de parcă nu ar exista nicăieri; atât de inexplicabil, de parcă

nimeni nu l-ar putea înțelege. El plutește sus, în nonacțiune, iar jos, sfetnicii tremură. (Han-fei- u, filosof chinez din secolul al III-lea î.

Hr.)

CONTRAARGUMENT

Uneori, previzibilitatea îți poate fi de folos: creându-ţi un comportament-șablon care inspiră oamenilor siguranță! Întrucât s-au obișnuit cu el, îi păcălești mai lesne. Ei înșiși au pregătit totul conform ideilor lor preconcepute despre tine. Îl poți utiliza în mai multe feluri. În primul rând, că alcătuiește o perdea de fum, o fațadă liniștitoare în spatele căreia îți vezi nestingherit de înșelătoriile tale. În al doilea rând, îți permite ca, în împrejurări excepționale, să acționezi în mod total opus șablonului și să-ți lovești dușmanul atât de tare, încât să se prăbușească fără să mai trebuiască să-i dai brânci.

În 1974, Muhammad Ali și George Foreman aveau de luptat pentru titlul mondial al categoriei grele. Toată lumea știa ce urma să se întâmple: masivul George Foreman va încerca să plaseze un croșeu de knockout, în timp ce Ali va dansa în jurul lui, ca să-l obosească. Acesta era stilul în care lupta Ali, șablonul lui, și nu și-l schimbase de peste zece ani. În cazul respectiv, situația părea să-l favorizeze pe Foreman – avea în pumn o forță devastatoare și, dacă

știa să aștepte, mai devreme sau mai târziu, Ali tot se va apropia de el. Numai că Ali avea alte planuri. La conferința de presă dinaintea meciului, anunțase că își va schimba stilul și că va fi ofensiv. Nu l-a crezut nimeni, cu atât mai puțin Foreman. O asemenea strategie ar fi fost sinucigașă – desigur, și-au spus toți, face pe cabotinul, ca de obicei. Apoi, chiar înainte de începerea luptei, antrenorul lui Ali s-a dus să slăbească corzile ringului, (ceea ce nu se face decât dacă

boxerul știe că riscă să ajungă, încolțit, să se sprijine de ele). Aceeași incredulitate. Nu se putea, trebuia să fie o cacealma.

Și, spre marea uimire a tuturor, „cabotinul” a urcat în ring și a făcut exact ceea ce spusese. Cum Foreman aștepta să-l vadă țopăind în jurul lui, Ali s-a dus drept la el și l-a lovit. I-a dat peste cap întreaga strategie. Descumpănit, Foreman a sfârșit prin a obosi, însă

nu vânându-și adversarul, după cum crezuse, ci punctând și, mai ales, încasând din ce în ce mai multe lovituri puternice. În final, Ali i-a administrat un spectaculos croșeu de dreapta care l-a trimis pe Big George la podea.

Obiceiul de a presupune că o persoană se va comporta conform unor șabloane de reacție stabilite anterior este atât de înrădăcinat, încât nici măcar anunțul lansat de Ali în privința schimbării strategiei nu a izbutit să-l zdruncine. Foreman a căzut în capcană –

culmea! în capcana asupra căreia îl avertizase însuși adversarul său!

Atenție: uneori, se poate întâmpla ca imprevizibilitatea să-ți dăuneze, mai ales dacă te afli într-o funcție subalternă. Există

împrejurări în care este preferabil să le inspiri oamenilor siguranță

și nu să-i perturbi. Excesul de imprevizibilitate va fi luat drept lipsă

de hotărâre sau, mai grav, drept un simptom de tulburare mentală.

Șabloanele sunt foarte puternice și dacă le distrugi, cei din jur pot fi îngroziți. Un asemenea potențial de destabilizare trebuie utilizat în mod judicios.

LEGEA 18

NU ÎNĂLȚA ÎN JURUL TĂU ZIDURI

DE CETATE – IZOLAREA ESTE

PERICULOASĂ

ARGUMENT

Lumea e plină de primejdii și de dușmani – toți trebuie să ne luămmăsuri de apărare. Viața nu îți este în siguranță decât între zidurile uneicetăți. Dar se dovedește că izolarea ridică mult mai multe probleme decâtrezolvă: ea te ține departe de niște valoroase surse de informație șisingularizându-te, te transformă într-o țintă ușor de atins. Este preferabilsă te amesteci printre oameni și să-ți cauți aliați. Mulțimea din jurul tăute va proteja de dușmani mai bine decât meterezele unei citadele.

ÎNCĂLCAREA LEGII

Shih Huang Ti din regatul Ch’in, primul împărat chinez (221–

210 î. Hr.) era omul cel mai puternic al vremii sale. Imperiul său era mai întins și armata sa mai redutabilă decât cele ale lui Alexandru cel Mare. Cucerise toate regatele învecinate și le unificase, creând o țară cu numele de China. În ultimii ani ai vieții, foarte puțini oameni îl mai văzuseră pe împărat.

Trăia retras în cel mai vast și mai minunat palat din câte existaseră până atunci, ridicat în capitala Hsien-yang. Palatul avea două sute șaptezeci de pavilioane, toate legate între ele prin galerii subterane secrete, care îi permiteau monarhului să treacă de la unul la altul fără a fi zărit de cineva. Dormea în fiecare noapte în altă

încăpere și oricui îl vedea, din întâmplare, i se tăia capul pe dată.

Numai câțiva curteni știau unde este și ce face împăratul, iar dacă

vorbeau despre el cu cineva, îi aștepta și pe ei aceeași pedeapsă.

Shih Huang Ti ajunsese să se teamă atât de tare de orice contact

g

j

cu semenii săi, încât atunci când trebuia să iasă din palat, prefera să

nu fie recunoscut și se deghiza. În timpul uneia dintre aceste călătorii incognito în provinciile imperiului, a murit pe neașteptate.

Trupul i-a fost adus în capitală cu trăsura imperială, în spatele căreia mergea o căruță plină de pește sărat, care să acopere cu mirosul său duhoarea cadavrului. Nimeni nu știa că împăratul murise. Se stinsese singur, departe de soțiile și concubinele sale, de familie și de curteni, neavând lângă el decât un îndrumător spiritual și o mână de eunuci.