În repertoriul tău se cuvine să figureze și „gesturile” cu efect spectaculos, adică acele acțiuni care, înfăptuite în momentul de maximă intensitate a suspansului, devin simboluri ale triumfului și cutezanței tale. Un asemenea „gest” a fost teatrala trecere a Rubiconului, care i-a uimit pe soldați și i-a creat lui Cezar o aureolă
eroică. De o mare însemnătate sunt intrările și ieșirile din scenă.
Când i s-a prezentat lui Cezar, în Egipt, Cleopatra a fost adusă întrun covor care apoi a fost desfășurat la picioarele acestuia. George Washington a părăsit de două ori puterea, în plin triumf (întâi, ca general, apoi ca președinte care a refuzat să mai intre în competiția electorală pentru un al treilea mandat), demonstrând că știa să
exploateze momentul și transformându-și gestul într-o acțiune cu efect dramatic și simbolic. Trebuie să-ți plănuiești cu cea mai mare atenție felul cum îți faci intrarea pe o scenă și cum o părăsești.
Amintește-ți că exagerarea se dovedește contraproductivă – este un alt fel de a cheltui prea mult efort ca să atragi atenția asupra ta.
Richard Burton a descoperit încă de la începutul carierei sale actoricești că reușea să-și pună în umbră partenerii de scenă
rămânând absolut nemișcat. Contează, deci, nu atât ce anume, ci cum anume faci – ținuta ta aleasă și tăcerea ta pot impune mai mult pe scena societății decât agitația inutilă.
Î
În sfârșit, însușește-ți roluri cât mai diverse, ca să fii pregătit să-l joci pe acela dintre ele care devine necesar într-un moment sau altul. Pune-ți întotdeauna masca potrivită situației – fii nu Janus, ci Proteu. Bismarck era un maestru al acestei arte: liberal cu liberalii, tigru față de tigri. Știa să rămână imposibil de „prins”, iar ceea ce este imposibil de prins este și imposibil de învins.
Imagine: Proteu, zeul marin al grecilor antici. Puterea sa consta în capacitatea de a-și schimba înfățișarea după dorință, luând forma potrivită momentului. Atunci când Menelau, fratele lui Agamemnon, a încercat să-l prindă, Proteu s-a transformat în leu, apoi, pe rând, în șarpe, panteră, mistreț, apă curgătoare și, în cele din urmă, în copac înfrunzit.
Ultimul cuvânt: Deprinde-te să fii oricine, față de oricine. Un Proteu schimbător – învățat printre învățați, sfânt printre sfinți.
Aceasta este arta de a-i cuceri pe toți, căci cele ce se aseamănă se adună. Observă firea [oamenilor] și potrivește-ți-o pe a ta după
aceea a fiecăruia dintre cei pe care îi întâlnești – ia, pe rând, pilda celui solemn și a celui jovial, trecând de la o stare la alta, cu totul diferită. (Baltasar Gracián, 1601–1658)
CONTRAARGUMENT
Nu exista vreun contraargument la această lege: daca joci prost, ești un actor prost. Îți trebuie știință și pentru a părea natural, adică
și sinceritatea este un rol ca oricare altul. Actoria de proastă calitate nu creează decât efecte penibile. Se înțelege de la sine că nu trebuie să fii prea teatral – evită cabotinismul care, oricum l-ai lua, tot teatru prost rămâne, pentru că vine în contradicție cu legile vechi de secole, ce interzic exagerarea. În esență, legea de față nu admite contraargument.
LEGEA 26
PĂSTREAZĂ-ȚI MÂINILE CURATE
ARGUMENT
Trebuie să pari întruchiparea bunelor maniere și a eficienței: nu tepune în situația de a fi compromis de greșeli sau de fapte urâte. Păstrează-ți mâinile curate și o reputație fără pată, asigurându-te că dispuiîntotdeauna de alții în chip de țapi ispășitori sau de unelte ascultătoareasupra cărora să poți arunca nestingherit vina.
PARTEA I: ASCUNDE-ȚI GREȘELILE –
GĂSEȘTE UN ȚAP ISPĂȘITOR PE CARE SĂ
DAI VINA
Bunul nostru renume depinde mai mult de ceea ce ascundem decât deceea ce dăm la iveală. Toți facem greșeli, însă cei cu adevărat inteligențireușesc să și le mascheze, asigurându-se totodată că vina va fi aruncată
asupra altcuiva. Pentru asemenea situații, trebuie să avem întotdeauna laîndemână câte un țap ispășitor.
RESPECTAREA LEGII (I)
Spre sfârșitul secolului al doilea d. Hr., pe când altădată
strălucitorul imperiu Han se afla într-un declin lent, dar sigur, omul cel mai puternic din țară ajunsese marele general și înalt dregător imperial Ts’ao Ts’ao. Interesat să-și consolideze poziția și să scape și de ultimul dintre rivalii săi, Ts’ao Ts’ao a început campania al cărei scop consta în a prelua controlul asupra Câmpiei de Mijloc, regiune de mare importanță strategică. În timp ce asedia unul dintre orașele-cheie, a comis o mică eroare în organizarea aprovizionării cu grâne a armatei, astfel încât, așteptând să sosească din capitală
g
ș p
p
hrana necesară trupei, generalul a fost silit să ordone reducerea rațiilor.
Ts’ao Ts’ao era un comandant autoritar și își crease o rețea de informatori, care, curând, au început să-i raporteze că soldații erau nemulțumiți și murmurau: nu cumva îi înfometa ca să țină
proviziile pentru el? Dacă zvonurile acestea s-ar fi răspândit, Ts’ao Ts’ao ar fi riscat să fie pus în fața unei adevărate răscoale. L-a chemat în cortul său pe ofițerul însărcinat cu aprovizionarea:
„Vreau să-ți cer un împrumut și nu trebuie să mă refuzi.”
„Ce fel de împrumut?”, a întrebat acesta.
„Vreau să-mi împrumuți capul tău, ca să-l arăt soldaților”, a spus Ts’ao Ts’ao. „Dar eu nu am greșit cu nimic!”, a strigat omul.
„Știu”, a răspuns Ts’ao Ts’ao cu un oftat, „dar dacă nu te condamn la moarte, armata se va răscula. Să nu ai nicio teamă, după
ce mori, o să am grijă eu de familia ta.”
Exprimată în asemenea termeni, cererea generalului nu putea fi refuzată, drept care nevinovatul și-a acceptat soarta și a fost decapitat în aceeași zi. Văzându-i capul expus oprobriului public, soldații au încetat să mai bombăne. Unii au înțeles manevra lui Ts’ao Ts’ao, dar au tăcut, uluiți și intimidați de violența acestuia. Cei mai mulți au luat de bună această versiune oficială a vinovăției ofițerului condamnat, poate și pentru că preferau să vadă
