,,Egreta violetă''de Ion Ochinciuc

^{Bruneţica îşi aplecă privirea cu supuşenie. Rolo continuă să-i dea îndrumări;}

^{— Ceva mai jos, la vreo zece metri, e o cişmea. Adă apăşi trezeşte-ţi „asociatul”. Iar pe la unu, mi se pare, pleacă un tren. Azi aţi avut ghinion.}

^{CAPITOLUL IV}

^{În barca remorcată de un cuter, Rolo Miron şi in­vitatul lui, Sergiu Boniga, se îndreptau spre inima Deltei. Cu botul ridicat, lotca pescărească despica va­lurile produse de elicea cuterului, în timp ce o ploi­cică de apă pulverizată răcorea permanent braţele şi feţele încinse de soare ale celor doi tineri călători.}

^{— Dumnezeiască lume! exclamă poetul încântat de tot ce vedea şi simţea.}

^{Tolănit pe fundul bărcii, Rolo Miron îl urmărea printre gene. Retrăia poate şi el, prin tânărul Boniga, emoţiile primei expediţii în tainica Deltă a Dunării.}

^{Fiul lui Theo Boniga plăcea biologului. Într-un fel, Rolo Miron se regăsea în acest tânăr poet care înghi­ţea hulpav tot ce întâlnea în cale, rotindu-şi mereu privirea şi nemaicontenind cu întrebările. Sergiu Bo­niga descoperea lumea Deltei.}

^{— Acum încep să te înţeleg, se destăinui acesta la un moment dat biologului. Ieri te-am întrebat de ce-ai venit aici. Şi-ai ocolit răspunsul. Era şi firesc. Pentru că nici eu n-aş putea să-ţi spun ce mă incintă mai mult: gârlele şi canalele tăiate în stufăriş, sălciile singuratice care-ţi răsar în faţa ochilor când te aştepţi mai puţin, ori senzaţia că trăieşti aievea facerea lu­mii? Presupun că aici fiecare loc, fiecare grind, fie­care plaur... are o legendă.}

^{— Poate! îi răspunse Rolo cu un aer nepăsător. Se ridică apoi pe jumătate şi arătă spre un pilc de că­suţe acoperite cu stuf. Aici e Baba Rada, continuă el cu acelaşi glas leneş. Locul e cunoscut de orice pescar sau marinar... Fiindcă aici – se povesteşte – va­poarele făceau pe vremuri escală obligatorie.}

^{— Punct vamal? întrebă Sergiu naiv.}

^{— Se vămuia bine, îi preciză Rolo, răsturnându-se la loc, cu faţa-n sus, în fundul bărcii. Şi adăugă: Pe atunci, Baba Rada nu era babă, ci o lipoveancă tânărăşi frumoasă ca o floare de nufăr... Ţinea aici un fel de han... Şi din pricina ei... vasele soseau la Ga­laţi ori la Brăila cu o întârziere de cel puţin o zi şi-o noapte.}

^{— Primitoare hangiţă! zâmbi Sergiu ghiduş.}

^{— Foarte „primitoare”, îi răspunse biologul. Ospăta căpitanii de vapor atât de bine, încât aceştia i-au făcut drept răsplată patru fete şi trei băieţi.}

^{Tânărul Boniga izbucni într-un râs gros, bărbătesc}

^{— Iar mai târziu, continuă Rolo, când Rada a îmbătrânit, i-au luat locul fetele. Încât de pe vapoare coborau nu numai căpitanii, ci şi secunzii lor.}

^{Cu gândul la Rada şi la fetele ei, poetul se lungi la rându-i cu faţa-n soare, pe fundul larg, primitor, al lotcii pescăreşti. Rolo nu-i tulbură reveria. Dar Ser­giu redeschise vorba:}

^{— Biologule! rosti el pe un ton familiar. N-ai fi de părere să renunţăm la protocol?}

^{— În ce fel? se arătă Rolo surprins.}

^{— Să-mi dai voie, de pildă, să-ţi pun câteva în­trebări... indiscrete.}

^{— Oricând, se învoi biologul.}

^{— Spune-mi, mai întâi, ce ai de gând cu mine?}

^{— Nu pricep! „se prefăcu Rolo nedumerit.}

^{— Am hotărât parcă să renunţăm la „protocol”, îi aminti Sergiu.}

^{— Bine! Zi mai departe.}

^{— Oi fi eu tânăr şi naiv, dar un pic de minte tot mai am aici, în dovleac, se bătu Sergiu cu degetul peste frunte.}

^{— Sunt convins.}

^{— Iar dovleacul meu îmi şopteşte că interesul dumitale pentru mine nu-i întâmplător... Că nu m-ai „agăţat” de florile mărului la Muzeu... După cum nu m-ai scăpat din afurisita aceea de încurcătură, de aseară, fără un scop anume!}

^{— Ai într-adevăr un dovleac bun, îl măguli Rolo. Poţi să deschizi liniştit un birou de „detectivi parti­culari”.}

^{— Acum îmi răspunzi la întrebare?}

^{— La care anume?}

^{— De ce m-ai invitat la această plimbare în doi prin Deltă?}

^{— Din pură curiozitate.}

^{— Profesională?}

^{— N-aş putea susţine aşa ceva. E mai mult decât interes pur profesional.}

^{Sergiu întredeschise ochii şi-l cercetă pe Rolo prin­tre gene.}

^{— E clar! conchise el.}

^{— Ce ţi se pare aşa clar?}

^{— Interesul dumitale e mai curând pentru odrasla lui Theo Boniga?}

^{— Posibil, rosti Rolo, răsucindu-se leneş pe-o coastă. Dar asta nu m-a împiedicat ca ieri, după-amiază, cu toate că nu-mi vedeam capul de treburi, să mă abat pe la o librărie.}

^{— Mi-ai căutat cartea?}