^{— Văd că răsfoieşti „Dicţionarul de expresii celebre”! îl ironiză Coman.}

^{Căpitanul se simţi ofensat.}

^{— Îmi pregătesc lucrarea de doctorat, tovarăşe colonel, şi cu această ocazie îmi mai împrospătez cunoştinţele de latină.}

^{— Nu mai spune! se îmblânzi Coman pe neaştep­tate. Ai ambiţia să semnezi „căpitan doctor Cornel Voinea”?}

^{— Până atunci poate ajung maior! îndrăzni căpitanul să folosească un ton mai glumeţ.}

^{— Poate! rosti Coman cu o umbră de îndoială.}

^{— Vă îndoiţi? prinse Voinea mai mult curaj.}

^{— Dacă te împotmoleşti mult în Deltă, mormăi Coman, nu ştiu, zău!}

^{Voinea îşi îndreptă brusc spatele, tuşi scurt, în pumn, şi rosti pe un ton oficial:}

^{— Vă raportez că am făcut tot ce mi-a fost posibil.}

^{— Adică?}

^{— În cazul marinarului Spirea Ivancea...}

^{— N-ai aflat nimic concret, îi reteză Coman vorba.}

^{—Ştiu totuşi cine l-a expediat pe fundul lacului, stărui Voinea.}

^{— Nu, zău!}

^{— Pun gâtul că e mâna lui Theo Boniga, continuă căpitanul cu glasul scăzut.}

^{— Ce legătură avea amărâtul ăsta cu Boniga?}

^{— A lucrat pentru el.}

^{— Când?}

^{— Cât timp a fost marinar pe vasul pentru excur­sioniştii străini.}

^{— Să zicem, conveni colonelul.}

^{— Iar după ce-a fost debarcat, omul nu le-a mai trebuit, îşi susţinu Voinea ipoteza. A devenit inco­mod, dacă nu chiar periculos.}

^{— Cine l-a debarcat?}

^{— Căpitanul vasului.}

^{— De ce?}

^{— Spirea era tot mai nedisciplinat... Se ţinea de chefuri... Făcea trafic de valuta... De aur...}

^{— De la început a fost zurbagiu?}

^{— Nu! Numai după ce-a dat de bani.}

^{— Să zicem! admise Coman. Dar cine l-a înecat? Voinea ridică din umeri. Colonelul stărui. Cu cine avea Spirea legături?}

^{— Mi s-a trimis un cârnat întreg de nume. se grăbi căpitanul să-i precizeze.}

^—Şi?

^{— Niciun suspect.}

^{— Pot să văd lista?}

^{— Poftiţi! scoase Voinea o hârtie din mapă.}

^{Colonelul trecu în fugă cu privirea peste listăşi conchise gânditor:}

^{— Într-adevăr, niciuna din cunoştinţele lui Theo Boniga. Voinea tăcu. Coman îi înapoie hârtia şi adăugă: Dar dacă mobilul crimei e altul? O răzbu­nare, să zicem...}

^{— Exclus! replică Voinea cu promptitudine. Spi­rea Ivancea n-avea niciun duşman de moarte, nicio încurcătură amoroasă mai deocheată.}

^{— Medicul legist ce spune? Cum a fost omorât?}

^{— Marinarul a încasat mai întâi o lovitură de vâslă în cap... S-au găsit aşchii de lemn în craniu. După aceea a fost dus cu o barcă până în mijlocul lacului şi azvârlit în apă.}

^{— Asta înseamnă că Spirea s-a întâlnit cu cineva în preajma lacului.}

^{— Fără îndoială.}

^{Colonelul îşi privi colaboratorul câteva clipe în tăcere, apoi întrebă:}

^{— Dar ce mai face „Egreta violetă”?}

^{— În afară de aventuri amoroase, nimic nou de reţinut.}

^{— Postul de observaţie?}

^{— Funcţionează zi şi noapte.}

^{— Theo Boniga nu s-a întâlnit în vremea asta cu nimeni?}

^{— Absolut cu nimeni.}

^{—Şi totuşi patronii lui de „dincolo” îi aşteaptă „marfa”, rosti colonelul mai mult pentru sine. Se pare că se bazează pe un transport cu totul deosebit, fiindcă se arată mai nerăbdători ca oricând.}

^{— Cine naiba n-ar da oricât ca să obţină date des­pre „efectul R” care astăzi are o aplicabilitate imensă în electronică! exclamă Voinea.}