Bărbații din tribul meu nu se sperie de un pic de umezeală, răspunse el.
Gretchen se înfurie.
— Din tribul meu! îl maimuţări ea. În tribul meu de albi slăbănogi, bărbaţii au suficientă
minte ca să nu stea în ploaie. Eşti... eşti îşi scormoni creierii să găsească un epitet. Eşti un israelian.
Se aşternu o clipă de tăcere plină de jenă, apoi el izbucni în hohote tumultuoase de rîs, iar ea îl imită.
— Cel puţin şterge-ţi ochelarii, primitiv tribal! Ascultător, Kosi îşi şterse ochelarii.
Acasă Gretchen îl puse să-şi scoată haina şi cămaşa şi îi dădu să îmbrace un pulover de al soţului ei, care i se potrivea bine, căci Kosi era mărunt, cam de aceeaşi talie cu Colin.
Gretchen păstrase lucrurile lui Colin acolo unde le lăsase el, în sertare sau atîrnate în dulapuri, neştiind ce ar putea face cu ele. De cîteva ori aproape că se hotărîse să le dea la Crucea Roşie, dar nu izbutise să-şi transforme hotărîrea în fapt.
Mîncară în bucătărie pui fript cu garnitură de mazăre şi salată, apoi brînza îngheţata şi băură
cafea. Goliră şi o sticlă de vin; Kosi îi spusese că se obişnuise la Oxford să bea vin. Protesta de fiecare dată şi îi spunea că nu trebuia să se deranjeze, dar Gretchen observa că mînca şi ultima bucăţică ce i-o punea în farfurie, cu toate că ea nu excela ca buătăreasă iar mîncarea pe care o gătea era cel mult pasabilă. Singura deosebire dintre ei la masa era ca el mînuia furculiţa cu stînga, lucru pe care îl învaţase tot la Oxford, de bună seamă.
403
La Oxford ajunsese cu ajutorul unei burse de studii, căci tatăl său, un mic negustor de ţesături din bumbac, nu ar fi putut să-şi întreţină fiul la învăţătură, oricît de strălucit ar fi fost el. Nu fusese acasă de şase ani, însă își propusese să se stabileaască în capitala țării sale ca funcţionar de stat îndată dupa definitivarea tezei de doctorat.
Kosi se interesă unde era Billy, iar cînd Gretchen îi spuse că a plecat în excursie de weekend, se arătă dezamăgit.
— Păcat, mi-era dor de mititel, zise el.
De fapt Billy era mai înalt decît el, însă Gretchen se obişnuise cu maniera lui de a vorbi, cu expresii ca „draga mea” şi „mititelul”. Se lungiră cu cina şi Gretchen destupă încă o sticlă de vin.
— Ca să fiu sinceră, zise ea, nu prea am chef de învăţat în seara asta.
—
Umblii cu prostii, îi reproșă el, nu am înfruntat potopul de afară ca să mănînc.
Goliră şi a doua sticlă în timp ce spălau vasele. Kosi ştergea fiecare piesa după ce Gretchen o clătea. Maşina de spălat vase era defectă de şase luni însă nici nu prea avea nevoie de ea, căci niciodată nu se foloseau mai mult de trei farfurii o dată, iar spălatul lor la maşină ar fi fost mai degrabă o bătaie de cap inutilă.
Grechen dese în camera de zi serviciul de cafea și, în timp ce repetau cursurile de peste săptamînă, mai băură cîte două ceşti. Kosi, cu mintea sa agera antrenată de studiu îndelungat, metodic, prindea repede ş i se impacienta din cauza încetinelii ei.
— Draga mea, zise el, tu nu te concentrezi. Termină cu diletantismul.
Gretchen închise cartea, plesnind-o cu zgomot. O dojenea pentru a treia sau a patra oară de cînd se apucaseră de învăţat. E ca un ... e ca o dădacă neagră cicălitoare. Studiau un curs de statistică, obiect care pe ea o plictisea de moarte.
— Nu oricine poate să fie al dracului de isteţ ca tine, izbucni ea
— Draga mea Gretchen, vorbi el liniştit, dar evident ofensat, nu am pretins niciodată că am fost cel mai strălucit student din Accra sau de oriunde. Dar nu am obţinut bursa ca să....
— Nu am pretins, nu am pretins, îl întrerupse ea nervoasă. Nici nu era nevoie să te grozăveşti făcînd pe superiorul. Sau stai stană în ploaie, ca un zeu tribal nerod şi te uiţi cu dispreţ la nenorociţii, la laşii de albi care fug de ea şi se ascund în Cadillac-urile lor decadente.
Kosi se ridică în picioare calm, îşi scoase ochelarii şi îi vîrî în buzunar
— Îmi pare rau, zise el, se pare că relaţiile noastre nu se află pe un făgaş bun.
— Relaţiile noastre, îl maimuţări ea, de unde ai învăţat limbajul ăsta?
— Noapte bună, Gretchen, zise el. Stătea în picioare, încordat, cu buzele strînse. Dă-mi răgaz să-mi pun cămaşa şi haina. Un minut numai....
Intră în baie. Gretchen îl auzea umblînd încoace şi încolo, în timp ce ea îşi bea restul de cafea răcită şi prea dulce din cauză că zahărul rămăsese netopit pe fundul ceştii. Îşi propti coatele de masa la care studiaseră, îşi luă capul în mîini şi rămase cu ochii ţintă la cărţile împrăştiate în faţa ei.
Se ruşină de ea însăşi. Mă port aşa din cauza scrisorii primite de la Rudy, îşi zise ea. Şi a puloverului lui Colin, care însă nu are nici o legătură cu acest sărman tînăr cu accent de Oxford.
Kosi o găsi în picioare cînd reveni de la baie îmbrăcat cu haina udă încă şi mototolită. Fără
ochelari, cu părul scurt ca peria, fruntea lată, genele dese, nasul drept, buzele arcuite şi urechile mici lipite de cap, Kosi era un bărbat frumos, o statuie fără cusur, cioplită în marmură neagră.
404
— Draga mea, zise el, te părăsesc acum.
— Te duc cu maşina, se oferi ea, cu glasul moale.
— Mulţumesc, merg pe jos, refuză el.
— Dar toarnă încă...
— Nouă, israelienilor, zise el, nu ne pasă de ploaie. În glasul său nu se distingea nici o urmă
de umor.
