Se dezbrăcară repede şi urcară grăbiţi în pat. La fel se întîmplase şi atunci cînd îmbrăcase rochia ca s-o vadă Boylan. Willie o iubi dulce, duios, de parcă ţinea în braţe un bibelou gingaş, casabil. O dată, cînd se iubeau tot aşa, Gretchen chicotise uşor: îi străfulgerase prin minte cuvântul

„ respectuoasă” dar nu îi spusese nimic lui Willie.

Gretchen se comporta altfel cu Willie decît obişnuise cu Boylan. Boylan o domina, îi anihila voinţa. Actul iubirii cu acesta fusese o ceremonie feroce, intensă, devoratoare, o competiţie cu învingători şi învinşi. Dupa ce o rupsese cu Boylan, îşi revenise ca orice fiinţă omenească întoarsa dintr-o lungă călătorie în care îi fusese siluită personalitatea. Cu Willie actul dragostei se desfăşura tandru, delirant, fără urmă de păcat. Făcea parte din fluxul vieţii lor în comun, zilnic şi firesc, lipsit de acel sentiment de dislocare şi abandon pe care i-l pricinuise Boylan şi după care tînjise odinioară

cu atîta dorinţă sălbatică. Adesea Gretchen nu reuşea sa se deruleze în consonanţă cu Willie, dar asta nu avea nici o importanţă.

— Scumpule, murmură ea.

Rămaseră vlăguiţi pînă cînd, după un timp, Willie se rostogoli uşurel pe spate, lînga ea, fără

ca trupurile să li se atingă. Se ţineau doar de mînă ca nişte copii.

— Mă bucur aşa de mult că te-am găsit acasă, zise Gretchen.

— Voi fi totdeauna acasă pentru tine, o asigură el.

Gretchen îl strînse de braţ, cu recunoştinţă. Willie întinse mîna liberă dupa pachetul de ţigări de pe noptieră, iar ea îşi desfăcu degetele pentru ca el sa poata aprinde una. Willie începu să fumeze, cu capul sprijinit de perna subţire. Gretchen avea impresia că lîngă ea se află un băieţaş ce risca să

fie pedepsit dacă e surprins cu ţigara în gură.

— Acuma, că ţi-ai impus voinţa asupra mea, spuse el, poate discutăm un pic şi-mi spui cum a fost ziua de azi pentru tine.

Gretchen şovăi; mai tîrziu, îşi zise ea.

— Obişnuit, îi răspunse şi adăugă: Gaspard mi-a făcut avansuri. Gaspard juca rolul principal din piesă. Cînd se întrerupsese repetiţia o chemase în cabina sa sub pretextul de a citi împreună cîteva replici.

— Bătrînul Gaspard, zise Willie, cînd vede o femeie ştie doar un lucru.

— Nu crezi ar trebui să-l pui la punct, să-i spui să-ţi lase în pace iubita? Sau, mai bine i-ai umfla nasul cu un pumn, încercă să-l aţîţe Gretchen.

— M-ar ucide! zise Willie fără pic de ruşine. E de două ori cît mine!

— Deci m-am îndrăgostit de un laş, conchise Gretchen sărutîndu-l pe ureche.

— Aşa păţesc provincialele naive, replică Willie, pufăind mulţumit din ţigara. Oricum, fetele ştiu cum să se descurce în domeniul acesta. Iar dacă ai curajul sa te aventurezi noaptea în Marele Oraş, înseamnă că te poti apara şi singură.

— Eu una aş cotonogi-o fără milă pe femeia care ar încerca să-ţi facă ţie curte, zise ea.

158

— Sînt convins că ai face-o, rîse Willie.

— Nichols a fost la teatru azi şi mi-a spus că s-ar putea ca la anul să-mi dea un rol în piesa pe care o va pune în scenă. Un rol mare, zicea el.

— Ai sa devii star, numele tău va străluci pe firmănent şi ai să mă arunci ca pe o gheată

veche, se plînse el.

Mai bine spun acuma, decît altă dată, îşi zise Gretchen.

— E posibil ca în stagiunea viitoare să nu-mi pot lua o slujbă, zise Gretchen.

— De ce nu? Willie se înălţă pe cot şi o privi cu surprindere.

— Am fost la medic: sînt însărcinată, zise ea simplu.

Willie îi privi mîna, îi studie faţa, apoi se ridică şi strivi ţigara în scrumieră.

— Mi-e sete, zise şi coborî, ţeapăn din pat.

Gretchen văzu dunga vînătă şi lungă din josul spinării lui. Willie îmbrăcă halatul de bumbac şi ieşi. De alături se auzi berea turnată în pahar. Gretchen rămase în pat, dominată de sentimentul că

a fost abandonată. N-ar fi trebuit să-i spun, gîndi ea, am stricat totul. Îşi aminti noaptea cînd bănuia că i se întîmplase accidentul. Se înapoiaseră acasă spre dimineaţă, pe la patru. Acolo unde fuseseră, se încinsese o ceartă despre Hirohito, de parcă n-ar fi existat alt subiect de discutat. Toată lumea băuse mult. Iar ea, ameţită, nu îşi luase obişnuitele măsuri de precauţie. Cînd se înapoiau tîrziu, de obicei erau prea obosiţi şi nu le ardea de dragoste. Dar în noaptea aceea blestemată nu fuseseră

obosiţi! Auzi, despre împăratul Japoniei! Dacă obiectează, îi spun că fac chiuretaj, îşi zise Gretchen.

Dar ştia că nu va recurge la un asemenea pas.

Willie reveni în dormitor, Gretchen aprinse veioza. Conversaţia va fi bine luminată, iar ceea ce-i va citi pe chip va avea însemnătate mai mare decît cuvintele pe care le vor rosti buzele lui.

Trase cearşaful şi îşi acoperi trupul. Halatul vechi de bumbac, decolorat de prea mult spălat, atîrna pe corpul lui firav.

— Ascultă, începu el, aşezîndu-se pe marginea patului. Ascultă cu atenţie. Ori obţin divorţul, ori o omor pe căţeaua aia. Apoi ne căsătorim, iar eu mă înscriu la un curs de îngrijit şi hrănit bebeluşi. Ai înţeles, domnişoară Jordache?

Gretchen îi scrută faţa. Era în regulă. Mai mult decît în regulă chiar.

— Da, am înţeles, răspunse ea moale.

Willie se aplecă şi o sărută pe obraz. Gretchen îl apucă de mîneca halatului. De Crăciun o să-i cumpere un halat nou. De mătase.

II

Boylan şedea la bar, în pardesiul său de tweed, şi privea ţintă paharul din faţa sa, cînd intră

Rudolph, coborînd treptele din Strada a 8-a, cu sacoşa de piele în mînă. În jurul tejghelei de la bar se înşirau numai bărbaţi, o bună parte din ei fiind, probabil, „zîne”.

— Ai adus înapoi sacoşa, constată Boylan.

— Nu a vrut să o păstreze, îl lămuri Rudolph.

— Dar rochia?

— A oprit-o.

159

— Ce bei?