Gretchen ar fi vrut ca fratele ei să nu arate aşa de serios şi se întreba ce l-a adus la ea.
— Ce mai face fata aia drăguţă, se interesă ea cu glas forţat voios, Julie?
— Julie? Păi... ne înţelegem, ne mai ciondănim, răspunse vag Rudolph. Willie intră în cameră, numai în cămaşă, pieptănîndu-se. Doar de cinci ore nu îl văzuse Gretchen, însă de-ar fi fost singuri l-ar fi îmbrăţişat ca la o revedere după cinci ani. Willie o sărută fugitiv, aplecîndu-se peste canapea. Rudolph se ridică în picioare, politicos.
— Ia loc, ia loc, Rudy, îl îndemnă Willie. Nu sînt superiorul tău în grad.
O umbră de regret străfulgera, o singură clipă, inima fetei pentru ca Willie era scund.
— Ah! exclamă acesta văzînd sticlele de bere şi costumul călcat. I-am spus eu chiar în ziua cînd am întîlnit-o prima oară, că va veni vremea cînd va ferici un bărbat, că va fi o soţie şi o mamă
exemplară. E rece?
—
Îhî!
— Mai vrei, Rudy? întrebă Willie în timp ce destupa o sticlă.
— Mulţumesc, îmi ajunge, răspunse Rudolph aşezîndu-se.
Willie îşi turnă berea într-un pahar deja folosit, după cum dovedea inelul de spumă uscată
din jurul buzei. Willie bea cam multă bere, constată el.
—
Putem discuta deschis, yîmbi Willie maliţios. I-am explicat totul lui Rudz. I-am arătat că numai aparent noi trăim în păcat. I-am spus că ţi-am cerut mîna şi că m-ai refuyat, dar nu pentru mult timp.
Era adevarat. Îi ceruse în repetate rînduri să se mărite cu el; atît de des o pisălogise încît se convinsese de sinceritatea lui.
— I-ai spus şi faptul că eşti căsătorit? Gretchen dorea ca toate amănuntele să-i fie limpezi lui Rudolph.
— I-am spus, o asigură Willie. Eu nu ascund nimic fată de fraţii femeilor pe care le iubesc.
Căsătoria mea a fost un capriciu de tînăr neştiutor, ceva ca un minuscul nor trecător. Rudy e un tînăr istet şi pricepe lucrurile. O să ajungă departe, osă joace la nunta noastră şi o să ne ajute la bătrîneţi.
Gluma lui Willie o făcu pe Gretchen să se simtă jenată. Ea îi vorbise despre familia sa, despre Rudolph, Thomas şi părinţi. Pentru întîia oara însă, el se găsea faţa în faţa cu unul din membrii familiei şi îi era teamă ca, prin atitudinea sa, Willie l-ar putea indispune pe Rudolph.
154
Dar Rudolph nu spuse nimic.
— Ce cauţi la New York, Rudy? interveni Gretchen ca să estompeze eventuala încordare provocată de Willie.
— Am venit cu o ocazie, răspunse Rudolph. Ar fi vrut să-i mai spună ceva, dar îl reţinea prezenţa lui Willie. Avem o scurtă vacanţă de la şcoală.
— Cum merge învăţătură? Gretchen regretă imediat întrebarea. Îi era teama să nu cadă în păcatul celor care, epuizînd subiectele de discuţie, încep să se intereseze de copiii altora pe un ton protector, agasant.
— Bine, închise scurt tema şcolii Rudolph.
—
Rudy, interveni Willie, ce părere ai despre mine dacă ţi-aş fi cumnat?
Rudolph îl privi calm, rece, cîntărindu-l cu ochii săi verzi.
— Nu te cunosc încă, răspunse el.
— Aşa e, Rudy! Să nu-ţi dezvălui prea repede gîndurile, Rudy. Necazul meu e că-s prea sincer, ce mi-e-n guşă şi-n căpuşă.
Îşi turnă din nou bere, nu putea sta locului. În contrast cu el, Rudolph părea cumpănit, stăpîn pe sine. I-am spus lui Rudz că îl iau cu mine diseară la spectacol ca să te vadă. „ Închinare pentru New York”, zise Willie.
— E. o piesa nesărată, se împotrivi Gretchen. Nu îi surîdea perspectiva ca fratele ei sa o vadă plimbîndu-se aproape goală pe scenă în faţa a cîtorva mii de ochi. Aşteaptă pînă capăt rolul Sfintei Ioana.
— Oricum, sînt ocupat, o linişti Rudolph.
— Iar după spectacol l-am invitat la cină, dar el pretinde că are un angajament anterior şi de aceea nu poate accepta invitaţia. Vezi tu ce poţi face cu el. Mie îmi place Rudy, mă simt deja strîns legat de el.
— Poate altă dată, mulţumesc, refuză politicos Rudolph. Gretchen, se adresă surorii sale indicînd sacoşa de la intrare, e ceva pentru tine în ea. Am fost rugat să ţi-o înmînez.
— Ce-i înăuntru? De la cine? Gretchen era intrigată.
— De la unul, Boylan, zise Rudolph.
— O! Gretchen puse mîna pe braţul lui Willie. Cred că mi-ar prii o bere, Willie. Se ridică şi luă sacoşa. Un cadou, nu-i aşa că e drăguţ? zise ea. O puse pe masă şi o deschise. Cînd văzu ce e înăuntru Gretchen îşi dădu seama că se aşteptase la asta. Scoase rochia şi o ţinu în faţa ei. Nu îmi mai aminteam că e aşa de roşie, zise ea calm.
— Sfinte Doamne! exclamă Willie.
