— Milady, crezusem că-i vorba de o invitaţie numai

pentru mine. M-am înşelat. Vă salut cu respect şi vă rog să-mi permiteţi să mă retrag.

— Acelaşi lucru voiam să spun şi eu, doamnă, şi să-mi iau rămas-bun.

Marchiza rìse:

— Dragi prieteni... Scumpii mei prieteni... sunt atât de nesăbuită... Credeam că l-am poftit pe sir Osbert la o oră, iar pe don Salvatore la altă oră... nu, nu, scuzaţi-mă: la aceeaşi oră, dar în locuri diferite... Ah, nu, cum s-ar putea aşa ceva? Ei bine, o dată ce sunteţi amândoi aici, de ce să

nu ne şezăm şi să stăm de vorbă ca nişte oameni de lume?

Cei doi locotenenţi se priviră, apoi o priviră pe ea.

— Trebuie să înţelegem, doamnă marchiză, că

bunăvoinţa pe care aţi arătat-o faţă de atenţiile noastre era numai spre a vă bate joc de amândoi?

— Dar de ce, dragi prieteni? Dimpotrivă, dimpotrivă...

Stăruinţele dumneavoastră nu mă puteau lăsa indiferentă... îmi sunteţi amândoi atât de dragi... Ăsta mi-e zbuciumul... Dacă aş alege eleganţa lui sir Osbert ar însemna sä vă pierd pe dumneavoastră, pătimaşul meu don Salvatore... Şi alegând focul locotenentul di San Cataldo, ar trebui să renunţ la dumneavoastră, sir! Oh, dar de ce... de ce oare?...

— De ce oare... Ce? întrebară într-un glas cei doi ofiţeri.

Iar donna Viola, lăsând privirile în jos:

— De ce oare n-aș putea aparține amândurora în acelaşi timp?

Din înaltul castanului sălbatic se auzi o trosnitură de crăci. Era Cosimo, care nu se mai putu stăpâni.

Dar cei doi ofiţeri erau prea tulburaţi ca să-l audă.

amândoi se dădură un pas înapoi.

— Niciodată, doamnă!

Marchiza îşi ridică frumosu-i chip, luminat de cel mai radios surâs.

— Ei bine, voi aparţine primului dintre voi care, în

semn de dragoste, de totală abnegaţie, se va arăta dispus să mă împartă cu rivalul său!

— Doamnă...

— Milady...

Cei doi ofiţeri, după o scurtă şi rece plecăciune spre donna Viola, în semn de rămas-bun, se întoarseră unul spre celălalt, îşi întinseră mâinile, şi le strânseră.

— I was sure you were a gentleman, signor Cataldo 1, spuse englezul.

— Nici eu nu m-am îndoit de onoarea dumneavoastră, mister Osberto, spuse napolitanul.

_____

1 Eram sigur că sunteți un gentilom. domnule Cataldo (engl.) Îi întoarseră marchizei spatele şi se îndreptară spre caii lor.

— Prieteni... De ce vă simţiţi jigniţi?... Proştilor, zise Viola, dar ofiţerii erau deja cu piciorul pe scara şeii.

Era aceasta clipa pe care de mult o aştepta Cosimo ca să-şi săvârşească răzbunarea: pe cei doi ofiţeri îi pândea o surpriză a naibii de usturătoare. Numai ca, vâzând de câtă

bărbătească mîndrie dădeau dovadă părăsind-o pe neruşinata marchiză, Cosimo se simţi deodată împăcat cu amândoi. Prea târziu! Teribilul dispozitiv al răzbunării nu mai putea fi înlăturat. cât ai clipi, Cosimo hotărî cu generozitate să-i prevină:

— Stați! strigă el din copac, nu vă aşezaţi în șa!

Cei doi ofiţeri ridicară numaidecât capul.

— What are you doing up there? Ce faceţi acolo sus?

Cum vă permiteţi? Come down\ Coborâţi!

În spatele lor se auzi râsul donnei Viola, unul dintre rìsetele ei cu clopoţei.

Cei doi ofiţeri rămaseră nedumeriţi. Se părea că mai exista un al treilea care fusese martor la toată scena.

Situaţia se arăta mai complexă.

— In any way 1, hotârâră, noi doi rămânem solidari!

— Pe onoarea noastră!

— Nici unul dintre noi nu va consimţi s-o împartă pe milady cu oricine ar fi!

— Niciodată! Pe viață!

— Dar dacă unul dintre voi s-ar hotărî să consimtă...

— Într-un asemenea caz, tot solidari! Vom consimţi împreună.

— De acord! Şi acum să mergem!

_____

1 În orice caz (engl.)

Auzind acest nou dialog, Cosimo îşi muşcă cu furie un deget, numai la gândul de a fi încercat să evite răzbunarea. „Îndeplinească-se atunci!“ şi se retrase în frunziş. Cei doi ofiţeri săriră în şa. „Acum ţipă“, se gândi Cosimo, şi îi veni să-şi astupe urechile. Răsună un răcnet dublu. Cei doi locotenenţi se aşezaseră peste doi arici ascunşi sub valtrapul şeilor.

— Trădare! şi zburară jos din şa, într-o explozie de ţipete şi de contorsiuni, învinuind-o, pe cât se părea, pe marchiză.

Dar donna Viola, mai indignată decât ei, țipa către înălţimi: