— Continuă, dar nu sunt sigură că omul nostru ar fi atât de neglijent, l-a avertizat Helen. Altcineva?

— Cred că s-ar putea să am ceva, șefa, a sărit detectivul-agent Malik.

Aleksander Ziceko, fost militar, venit aici ilegal în 2010, credem. Arestat de mai multe ori, de fiecare dată cu altă identitate și acuzațiile au fost greu de dovedit, pentru că victimele au fost de multe ori prea traumatizate ca să vorbească.

VP - 130

— Cum așa?

— Păi, pe lângă furt și spargeri, îi place să-și și umilească victimele. Agresiune sexuală, urinat pe victimă, ba chiar a încercat o dată să-i taie urechile uneia.

— Interesant. Ultima infracțiune?

— Acum doi ani. Din câte știm noi. S-ar putea să fi fost activ, dar să nu fi intrat în atenția noastră.

— Posibil, a răspuns Helen dusă pe gânduri. Altcineva?

Era rândul detectivului-agent Reid să vorbească.

— Andrei Șilov. Boxer, bătăuș, dar și muncitor itinerant. Umblă prin țară ca negustor de haine vechi. Narcoticele cred că e probabil o acoperire pentru vânzare de droguri, dar îi plac și atacurile violente, vătămarea corporală, spargerile.

— Asta-i bine. E activ în prezent?

— Localizare necunoscută, dar suntem convinși că a comis un furt calificat urât în Salisbury, acum o lună și jumătate.

— Și înainte?

— Ultima infracțiune certă a fost acum nouă luni, pe o proprietate din Wirral; a scăpat cu o chichiță.

— Și înainte de asta?

— Manchester. Acum un an și jumătate.

— Nu se potrivește cu tiparul.

Toate capetele s-au întors spre Charlie, toți fiind surprinși de tonul ei sigur.

— Toți sunt suspecți interesanți, dar cu cât te uiți mai mult, cu atât vezi mai bine că există un tipar clar. Un val de atacuri – două, trei, chiar patru în două

săptămâni –, apoi nimic. După patru luni, același lucru. Trei luni, după aia la fel.

Întotdeauna grupate și întotdeauna în Southampton sau împrejurimi. Uneori se aventurează la Bournemouth sau Chichester, dar cred că aici stă.

— Poate comite infracțiuni în altă parte între timp? a sugerat detectivul-agent McAndrew.

— Am vorbit cu unitățile teritoriale Greater Manchester, Northumbria, Devon & Cornwall și cu poliția metropolitană; n-am reușit să găsesc infracțiuni similare în jurisdicțiile lor în perioada în care nu e activ aici. În plus, ar trebui să

fie incredibil de prolific ca să poată menține ritmul tot anul. Nu, cred că profită

de ocazii când se ivesc, apoi dispare.

— E posibil să fie la închisoare? Poate pentru ceva mai puțin grav? s-a întrebat detectivul-agent Wilson. Nu poate încălca legea fiindcă e în spatele gratiilor.

VP - 131

— Poate, dar sunt convinsă că o asemenea persoană ar fi apărut în căutările noastre inițiale, mai ales dacă avem dreptate să credem că e cetățean străin.

Însă îmi place ideea că există un motiv pentru care nu poate acționa, ceva care-i întrerupe activitatea.

Charlie a continuat, înviorată:

— Din cauza serviciului sau a situației familiale…

— Și dacă nu e în țară în perioadele astea?

Acum capetele s-au întors spre Helen, care acoperise celelalte voci.

— Dacă serviciul îl ține o perioadă plecat, apoi îl readuce aici? Probabil lucrează pe bază de contract sau e liber.

— Ar putea fi în armată, a sugerat Jennings. Roger Morton a spus că avea tatuaje militare.

— Asta ar merge dacă ar fi în armata britanică, a răspuns Helen, dar nu și dacă e cetățean străin. Plecând de la premisa asta, putem să excludem și orice legătură cu Marina Regală din Portsmouth, dar dacă lucrează pe alt tip de navă?

— Și era în permisie când au avut loc infracțiunile, a adăugat Charlie.

— Asta ar corespunde clar cu nodul de terțarolă, a adăugat Wilson, încântat că e în stare să contribuie cu ceva. Practic, e un nod marinăresc.

— La ce te gândești? a continuat Charlie, preluând inițiativa. Una dintre navele de croazieră mari? Un charter privat?

— Nu-l prea văd lucrând pe așa ceva, decât poate într-o echipă de securitate, a răspuns Helen gânditoare. Nu, mă gândeam la vreuna dintre navele mari de transport de mărfuri. E muncă grea, nesfârșită, atrage genul de oameni duri, de multe ori cu cazier.

— Plus că stau la docuri de la o săptămână, două la câteva luni, a adăugat Jennings, ar corespunde și cronologia.

— Știți, s-ar putea să fi abordat noi greșit toată povestea.

Toate privirile erau acum lipite de Helen.

— Poate că motivul pentru care n-a apărut în Marea Britanie niciunul dintre obiectele furate nu e că făptașul le depozitează, nici că sunt trofee, ci pur și simplu că le vinde în străinătate. E genial, dacă stai să te gândești. Comiți o serie de spargeri violente, calificate…

— Și după aia pleci cu bunurile obținute ilegal, a adăugat Charlie, completând fraza lui Helen. Poate că face asta în toată lumea, la Trieste, Istanbul, Cape Town, Shanghai. Îmi imaginez ce satisfacție obține, știind că o să

scape de fiecare dată, că o să ajungă cu mult în afara jurisdicției până să înceapă

ancheta.

VP - 132

— Clar ar explica violența tot mai mare, a întrerupt-o McAndrew, demonstrându-și experiența. E evident că se bucură de efracție, de frică, de sadism, și dacă se simte și de neatins, dincolo de limitele legii, atunci ce-l oprește să meargă mai departe, să-și satisfacă și cele mai întunecate fantezii?