Avocatul Georgescu se ţine după judecător cu gabrioleta, are, n-are procese, aşa, să-l vadă lumea, să-l cunoască, să
ştie omul unde să alerge la nevoie.
— Ăsta e avocat! aude vorbe în urma lui.
Acum îl cunosc şi copiii. Scoate pălăria. Salută în dreapta, 280
salută în stânga. Muierilor mai în vârstă le spune:
— Sărut mâna, măicuţă, sărut mâna…
Moaşă-mea Dioaica s-a uitat la el, l-a înfruntat:
— Coşcogea boierul, îmi săruţi dumneata mie mâna?Nu mi-o săruţi!… Apoi, dacă nu mi-o săruţi de ce mi-o spui?
Mâna mea, maică, nu e mână de sărutat… Am umblat cu ea prin multe – hai să le zicem burţi…
I s-a umplut oala de bani. S-a revărsat. Avocatul a dat sfoară-n ţară că e amator să cumpere pământ. Unde se află o bucată de pământ – bună, rea, aproape, departe –
avocatul Vică Georgescu o cumpără. Îi muncesc toate aceste pământuri, pe gratis, clienţii.
— De unde eşti, taică?
— Tocmai din Băcăleşti.
— Vrei să te apăr?
— Să mă aperi, taică.
— Îmi dai doi poli pentru proces.
— Îţi dau, taică, numai să mă scapi de belea.
— Nicio grijă… Dar ce-ai făcut?
— Eu n-am făptuit nimic, aracan de zilele mele, că nu mai sunt în stare, am îmbătrânit…
— Atunci?
— Fii-mea…
Lângă bătrân, cu legăturica cu merinde pe mână, o fetişcană oacheşă, cât nodul, îşi strânge gura pungă, îşi frământă buzele şi le muşcă…
— Ce-a făcut fata?…
— Apăi, nu e fată, domnule, e muiere, c-a fost măritată…
— E vorba de divorţ?
— Nu. Nu e vorba de divorţ. Că, să vezi dumneata, de măritat a fost ea măritată, da nu cu forme, că n-am apucat să băgăm formele la primărie. A fugit de la bărbat…
— Atunci e simplu…
— Ba nu e semplu, că atunci când a plecat de la bărbat, 281
că nu-i plăcea, că spune că e mai mult fătălău decât bărbat şi că ea cu un fătălău nu vrea să ducă mai departe casă, şi-a luat şi ţoalele…
— Erau ţoalele ei…
— Erau ţoalele ei, bineînţeles. Ginerele însă, de necaz că
muierea l-a lăsat de ruşine, spune că e cazul de furt, că
printre bulendrele ei muierea a încurcat şi bulendre de-ale lui… Aşa, fa?
— Aşa e, tăicuţă…
Avocatul Vică Georgescu rămâne pe gânduri.
— E mai greu decât crezusem…
— Şi nu mă aperi?
— Ba te apăr, adică o apăr pe fată…
— Ce fată, domnule, muiere, că a fost măritată, chit că a rămas întreagă, că bărbatul era fătălău…
— Muiere, de. Am să apăr muierea asta… Mai dai ceva pe deasupra.
