— Bani?…
— Bani!…
— Nu pot să dau mai mult.
— Boi ai?
— Am…
Bătrânul se dă un pas îndărăt:
— Adică, de ce mă întrebi de boi? Nu cumva vrei să-mi ceri boii? Boii sunt viaţa mea. Ce mă fac eu fără boi? N-ai boi, n-ai putere, nu poţi munci – eşti ca un ciung, ca un olog. Mai bine o trimit pe fii-mea îndărăt la fătălău…
— Nu mă duc, tăicuţă, să ştiu bine că mă omori. Nu mă
duc…
— Nu te speria, moşule. Nu ţi-aş lua boii pentru nimic în lume. Ce sunt eu, câine? Ce? N-am inimă? Păi dacă n-aş
avea inimă aş locui la oraş, moşule, nu mi-aş pierde vremea în satul ăsta păcătos care-mi scurtează zilele. M-am aşezat aici să vă uşurez pe voi, pe ţărani, când aveţi procese, să nu 282
vă trimită pentru orice fleac, la puşcărie, judecătorul. De unde spuseşi că eşti?
— De la Băcăleşti…
— Plug ai?
— Acum te legi de plug…
— Am o fişteică de pământ la Băcăleşti. Am cumpărat-o de la Stroie Geambaşu…
— Parc-am auzit eu… Lotul lui Stroie Geambaşu e lângă
măgură. E lot, nu e fişteică…
— Zi-i lot, dacă vrei să-i zici aşa… Dar e fişteică…
— Să stăpâneşti sănătos lotul, domnule, e pământ bun lângă măgură, pământ ca untul. Al meu e pietros. Semăn grâu şi răsare… dracilă. Semăn porumb, tot dracilă
răsare…
Moştenire de la soacră-mea, arz-o focul…
— A murit, tăicuţă, bâta Glafira, cum o s-o mai ardă
focul?!
— Focul iadului, la asta m-am gândit…
— Aşa, da…
— Şi, cum spuneam – ia firul vorbei avocatul – am o bucăţică de pământ la Băcăleşti. Eu o să-ţi scap fata din proces…
— Nu fata, muierea, că…
— Ştiu, că a fost măritată…
— Cu un fătălău, domnule, cu un fătălău, păcatele ei…
— O să ţi-o scot din proces basma curată. Dai doi poli?
— Am spus că dau…
— Mai e ceva, de la om la om, de la inimă la inimă.Polii sunt pentru timbre. Eu ostenesc cu procesul. O să fii bun să osteneşti şi dumneata cu pământul meu, să-l ari, să-l semeni – sămânţă o dau eu – să-l culegi şi să-mi aduci rodul… Paiele îţi rămân dumitale. Mă cinsteşti pentru ele cu doi groştei.
— Doi am cu toţii.
283
— Acum, dar până la vară mai fată purceaua o dată.
— Nu mai fată.
— E stearpă?
— Nu. Nu mai am purcea.
— Ai tăiat-o?
