Răniţii din şcoală, câţi au mai rămas, au fost ridicaţi pe sus şi trimişi la oraş. Au murit pe drum câţiva. Şcoala a rămas duhnind a sânge şi puroi.
Umblă vorbe prin sat:
— Azi-noapte a venit Radu lui Tănase. A venit al luiCiucă.
A venit şi-al lui Bădoi.
În fiecare noapte se întorc în sate şi stau ascunşi prin pătule ori prin pivniţe soldaţi care, în retragere, şi-au părăsit regimentele.
Prinde Rudolf Burger de veste. Se pare că i-a spus notarul Stănescu ori poate Miţa, nevasta cârnăţarului, nemţoaică din Turnu, refugiată în sat, care, de la venirea etapelor, a trecut tâlmace la comandamentul german.
Rudolf Burger dă ordin:
— După masă, la patru, soldaţii fugari care s-au întors acasă să se prezinte la primărie. Să nu rămână ascuns niciunul. N-avem de gând să internăm pe nimeni în lagăr, 456
vrem numai să ştim numărul lor. Îi socotim prizonieri şi vom controla în fiecare seară dacă nu cumva au părăsit satul pentru a se duce din nou pe front. Familia aceluia care va lipsi de la apel va fi arestată.
Veteranul Diş sună goarna pe linia satului şi cheamă
lumea la primărie. Notarul răspândeşte ordinul neamţului.
Se face strigarea: optzeci şi şase, de bărbaţi au dezertat…
Optzeci şi şase de oameni din sat s-au lepădat cu scârbă
de război…
— De ce v-aţi întors?
— Ne-am săturat de război. Ne ciomăgeau plutonierii. Ne împuşcau din spate ofiţerii, din ascunziş, să înaintăm…
— Asta nu poate fi adevărat! răcneşte noul primar pus în capul satului de Rudolf Burger, bogătaşul MireaSavu.
Trebuia să muriţi, să apăraţi patria…
— Las-o mai moale cu patria, primarule. Tu ai făcut armata? întreabă ciungul din cătun.
— N-am făcut-o, că eram singur la părinţi, aveam pământ, şi pământul trebuie muncit.
— Atunci nu mai vorbi. Tu trebuia să mergi la armată, la război,
să-ţi
aperi
pământul.
Eu
ce
să-mi
apăr…Păduchii?…
— Totdeauna sări cu gura, ciungule. Te ştiu de la răscoale…
— Bine că mă ştii…
Mirea Savu e scurt şi gros, îndesat. Are pământuri multe şi vite. S-a rugat de nemţi să-l numească primar, ca să-şi apere avutul de rechiziţii. Le-a jurat credinţă.Cheamă pe înserat femeile mai tinere, cu bărbaţi plecaţi la război, la primărie. Le răstoarnă pe mese, pe duşumea.
Pe cele care nu crâcnesc le mai scuteşte de dări. N-a lăsat nevasta să-i nască decât un copil – să nu i se împartă
după moarte averea în două…
457
Învăţătorul din cătun era ofiţer de rezervă. A plecat pe front părăsindu-şi casa, nevasta şi doi copii.
Frumoasă nevastă are învăţătorul din cătun! Fată cu carte.
Fata unui mic proprietar dinspre Olt. A învăţat la pension, la Bucureşti. Vorbeşte şi nemţeşte. Întâi a descoperit-o Ganz.
Mai pe urmă a descoperit-o şi RudolfBurger. Ganz s-a ales cu câteva cravaşe pe spinare. Le-a luat, a salutat, a plecat.
În casa învăţătorului Bivolaru face chefuri în fiecare seară
feldvebelul Rudolf Burger. Dandanaua ţine până la ziuă.
