— Mai e pe undeva răscoală? o întreb pe mama.
— Dincolo de Alexandria bat tunurile, la Udup şi laGăurici.
Oamenii de acolo s-au socotit mobilizaţi între ei, ca la armată, şi, când au venit călăraşii în sat, i-au primit cu împuşcături. S-au tras îndărăt călăraşii şi au adus tunuri.
Au încercuit satele cu soldaţi şi ochesc cu tunurile în case.
Aşa se aude…
Acum se aud mii şi mii de veşti. Se povestesc mii şi mii de întâmplări, una mai grozavă decât alta. Drumurile sunt păzite de soldaţi, dar nopţile sunt întunecoase, câmpurile moi şi oamenii, desculţi ori încălţaţi cu opinci, potlogite, calcă uşor, ca pisicile, nu le aude nimeni pasul. Fug dintr-un sat în altul, pe cărări numai de ei cunoscute, se ascund pe la rubedenii, să li se piardă urma.
— La Belitori, spune mama, au adus ostaşi cu trenul.Gogu Cristofor a năvălit cu armata în sat. Au împuşcat ofiţerii patruzeci şi şapte de rumâni. I-au îngropat ieri, laAdâncata, în buza dealului, lângă şosea. Pe ăi din Balta-Sărată i-au înecat ofiţerii în lac – e un lac îngust şi adânc la Balta-Sărată
– să nu mai strice gloanţe pe ei…
170
Au venit şi la noi în sat călăraşii. L-au luat pe tata.L-au luat şi pe frate-meu Ion. Au fost legate şi duse la primărie şi femeile. Au pus-o în lanţuri pe dada Zvâca.Tiţă Uie, Ududui, Ţânţu, Picică, moş Floroiu cu toţi cei şapte feciori ai lui, Lişcu Stângaciu, Ovedenie, văru-meuDumitru Pălică
şi mulţi alţii gem bătuţi, legaţi, ferecaţi, lângă zidul primăriei. Trece prin faţa lor popa TomiţăBulbuc, care s-a afumat cu câteva drojdii la cârciuma luiToma Ocî – s-au deschis iar toate cârciumile de cum a sosit în sat armata –
se opreşte, le aruncă vorbe:
— Vă spuneam eu, taică, să nu vă luaţi de piept cu stăpânirea, că stăpânirea e de la Dumnezeu lăsată. Nu maţi ascultat. Suferiţi acum, taică, suferiţi… Nu e rău. O să
vi se ierte mai uşor păcatele, că… Dumnezeu e bun, taică, iartă.
— Mai tacă-ţi gura, părinte, nu-ţi bate joc de noi, spune printre buzele umflate, plesnite de bătăi, moş Floroiu. Că
nu ţi-o astuparăm cu pământ alaltăieri…
O ia din loc popa Tomiţă Bulbuc. Pe trei cărări o ia din loc popa. Printre cei cărora încă nu le-a venit rândul la bătaie, închişi în sala şcolii, se află şi tata. Îl cercetează un sergent-major, reangajat:
— Cu ce te-ai ales din revoluţie?
— Am răsuflat, îi răspunde. Am răsuflat şi eu o dată.Că
nu mai puteam îndura…
— Tu ce-ai furat? îl întrebă pe frate-meu Ion alt sergent.
— Un fier de plug de la Cârligaţi.
— Unde e fierul de plug?
— L-am îngropat.
Vin doi soldaţi cu frate-meu, care are mâinile legate la spate. L-au bătut măr. Frate-meu îi duce în fundul ariei, lângă plop, le arată:
— Aici am îngropat fierul…
Soldaţii dezgroapă fierul şi-l duc la primărie. Acolo îl bat 171
pe frate-meu cu fierul în cap până leşină. Îl învie cu apă.
Apoi iar îl bat. Majurul şi cu un sergent îl bat…
Gradaţii, soldaţii, cu baionetele la puşti, păzesc arestaţii.
La Secara, a venit cu armată de la Bucureşti însuşi colonelul Pienaru. Treizeci şi şapte de oameni au fost împuşcaţi într-o singură dimineaţă. Printre ei şi câţiva băieţandri. Printre ei unchiu-meu Precup Urban Uţupăr…
Colonelului Pienaru i-a plăcut să se joace niţel de-a războiul. A poruncit să se sune goarna şi să strige să iasă
oamenii în uliţi cu femei, cu copii, că el iartă pe toată lumea, că vrea numai să se adune satul la primărie să spună el, colonelul, câteva cuvinte. Au ieşit rumânii în uliţi, soldaţii i-au împins spre primărie, au făcut lanţ în jurul lor.S-a arătat colonelul, călare, înconjurat de ofiţeri. Lângă colonel, mâna lui dreaptă, căpitanul Cantacuzin.
— Să iasă în faţă, a strigat colonelul, toţi acei care au luat parte la răscoală!
Rumânii s-au strâns unii într-alţii, – n-a făcut unul un pas înainte.
— Am poruncit să iasă în faţă toţi cei care au luat parte la răscoală. Nu s-aude?
— Ba se aude, domnule, colonel, a răspuns unchiu-meuUţupăr, iacă, eu am început aci, în sat, răscoala…
A ieşit din rânduri. Păstra căciula pe ceafă, o căciulă veche cu fundul spart, roasă pe margini de atâta purtat.
— Şi eu am luat parte la răscoală, a spus mătuşă-meaUţupăr.
A trecut lângă bărbatu-său.
