Aici-aici să cadă. Nu cade… Umbrele se lungesc, se 215

lungesc…

Pătrundem în sat pe la margine. Uite casa lui Uie…Coliba, gardul viu de salcâm, dudul cu coaja crăpată în care şi-au făcut sălaş neturburat furnici mari roşii…

Lehuza se aşează la rădăcina dudului şi-şi sprijină mijlocul de trunchi.

Tiţă Uie caută prin vecini o femeie să-l ajute. A găsit-o pe Grădina, muierea fierarului.

— Să le spălăm, să le-nfăşăm, să chemăm pe popa să le boteze…

— E Ia câmp boaita, le-am botezat eu, cu ţărână.

Vârfurile salcâmilor s-au îngălbenit. Se apropie cu paşi mari, de catifea, amurgul. Văzduhul miroase a grâu copt, a grâu proaspăt. Satul e ca o insulă într-un ocean de grâu…

Tiţă Uie aduce un maldăr de gunoaie şi aprinde focul, să-ncălzească apa de spălat plozii. Grădina, ţiganca, scotoceşte prin casă după boarfe curate.

Lehuza stă lângă dud. Stă lângă dud. Genunchii, fusta, gleznele năclăite de sânge. Are ochii uscaţi, faţa sleită, pământie. Înfofolite în resturile cămăşii lui Uie, fetiţele caută

bonţurile ţâţelor.

Îngână ceva lehuza. Poate un cântec. Poate o rugăciune.Poate o jelanie:

— Ulcelele mamei, ulcele, cu ce să le crească mama pe ele?

Ulcelele, mamei, ulcele…

Şi-a întins picioarele a odihnă femeia. Se odihnesc două

tălpi mari, butucănoase, cu unghiile negre, cu călcâie crăpate adânc, să cânte greierii în ele. Se odihneşte Floarea, lehuza…

O găină prăpădită, costelivă, cu moţul zbârcit, scormone în aria goală, uscată.

— Uşiuăăăă!… strigă lehuza, s-o alunge.

Apoi începe să molfăie iar, între buze, jelania ei:

— Ulcelele mamei, ulcele, cu ce să le crească mama pe ele?

216

Ulcelele mamei, ulcele…

217

IX

ALELUIA

Aleluia. M-am speriat de pomană. Am tăiat repede apa cu braţele. Am ieşit ţipând, urlând aproape, cu noroiul pe piele.

Aoleo – se îneacă Ion.

Ca prostul mă văietam. Ion al lui Cleşie se şi aşezase pe fund cu gura, ori poate cu ceafa, în nămol. Sătul de apă. Cu burta umflată de apă.

Am mai văzut înecaţi. Când îi aruncă talazul la mal, sunt vineţi înecaţii şi împrăştie duhoare. Duci mâna la nas şi te apropii să-i vezi – dacă vrei.

Mi-am cules cămaşa din iarbă, leoarcă de năduşeală.M-am îmbrăcat. Soarele, de dincolo de Gorgan, aruncă spre noi snopi roşii. Aruncă soarele şi în baltă snopi roşii.Bate în roşu balta. Şi în galben. Şi în fumuriu.

Lângă

mine,

dârdâind,

Gângu

cu

frate-său

Tudorache.Tudorache nu face un pas, dacă nu-l ţine Gângu de mână.Parcă ar fi lipiţi. Se ţin de mână şi când se duc în poiană.

Cum vă spun, lângă mine Gângu şi Tudorache, Nacu şiIţicu, Tutanu şi Turturică – toţi prieteni ai mei.

A rămas pe mal, mototolită, mânjită cu păcură-n poale, c-un petic mare albastru în spinare, de stambă, cămaşa luiIon.

Cămaşa înecatului. Dacă o atingi numai, aduce nenoroc.

Aduce noroc dac-o îmbraci. O s-o îmbrace Ştefan, băiatul cel mic al lui Cleşie, pe care până mai deunăzi îl chema Gheorghe.

Nu l-au dus la biserică să-l boteze a doua oară, nici la primărie, să-i schimbe-n condică numele. Nu era cu putinţă

niciuna, nici alta. O dată te vâră boaita cu ţăcălie în hârdău 218

şi te unge cu mătăuzul şi-ţi cântă, măcar că tu,proaspăt venit pe lume, ţipi şi te zbaţi şi nu înţelegi nimic,„botează-se robul lui Dumnezeu” cutare sau cutărică, după naş. O

dată te scrie notarul în condică şi trage taică-tău cu degetul, când te declară şi ţi se aşterne numele pe hârtie.Adică nu o dată. Uite, eram gata să mint. De trei ori treci pe la boaită: când vii pe pământ, când faci nuntă şi când mori, de moarte bună-n pat, de moarte rea, cum muri acum, înecat, Ion.

Lui Gheorghe însă i-au schimbat numele părinţii, după

sfatul vraciului Anghel Năbădaie.

Gheorghe are boala copiilor. O mai au şi alţii în sat. La noi în casă nimeni n-o are. De ce s-o aibă!

Ne jucăm pe uliţi. Ne jucăm în arii. Ne jucăm pe luncă.Se joacă şi Gheorghe cu noi. Vine boala nevăzută şi-l apucă.

Gheorghe se-mpleticeşte. Cade. Zvâcneşte din mâini.Din picioare zvâcneşte. Se încovrigă. Dă ochii peste cap.Spume albe la gură. Ca apa-n vârtej, face spume la gură.Se repede câte unul mai curajos, băiat sau fată, îl apucă de degetul cel mic de la mâna stângă, şi-l strânge, îl strânge, să se trezească, să-şi vină în fire. Dar parcă simte el ceva!