Ştefan îşi apropie capul şi o sărută. Apoi rămaseră amândoi înlănţuiţi, fumând tăcuţi, ascultând For he is ajolly goodfellow. îi trezi alte noi b^tăi, de data aceasta deznădăjduite şi tot mai repezi, parcă cineva ar fi lovit cu piciorul în uşă. „E un adventist..." Ştefan sări brusc din pat.

— Bănuiesc ce s-a întâmplat. S-a încuiat cineva la baie şi nu mai poate deschide. Mă duc să chem portarul...

îşi puse macferlanul pe umeri şi ieşi. Pe coridor ardeau doar câteva lumini, sfioase. Aşteptă o clipă, ascultând.

Dar multă vreme nu se mai auzi nimic şi se reîntoarse în odaie.

— Acum au încetat! spuse ridicând din umeri.

— Vino aici lângă mine! Ai să răceşti...

Ştefan îşi atârnă macferlanul şi puse în treacăt mâna pe calorifer.

— E rece. De-aceea s-a făcut frig...

O regăsi fierbinte, lipindu-se întreagă de el.

— La mulţi ani! îi spuse el sărutând-o pe tâmplă. E Anul Nou. La mulţi ani!

Orchestra încetase, înecată într-o larmă depărtată de voci şi aplauze, apoi, câteva clipe în urmă, reîncepu. Cânta It's a long way....

— Am fost foarte geloasă, şopti Ileana. Am fost geloasă pe Stella Zissu... M-am vrut să cred, când am auzit.

Dacă nu mi-ai fi spus tu, n-aş fi putut crede...

Ştefan zâmbi încurcat.

— Am fost foarte geloasă, continuă Ileana.

Ştefan se plecă spre ea s-o sărute, dar se auziră din nou trei lovituri rare, înăbuşite, răbufnind parcă din pământ.

— E exasperant! făcu Ileana. Mai bine ai telefona...

Ştefan ridică receptorul de deasupra patului şi începu să aştepte. Ileana îşi aprinse o ţigară.

— Allo! Allo! începu el să strige după câtva timp. Nu răspunde nimeni, adăugă întorcându-se spre Ileana.

Coborî din pat, îşi luă macferlanul şi ieşi repede pe coridor. Curând sună telefonul şi Ileana ridică tulburată

receptorul.

— Da, eu am sunat... Se aud lovituri... Se aud nişte lovituri pe coridor... Parcă s-ar fi închis cineva în odaia de baie...

Reaşeză receptorul şi reîncepu să fumeze, absentă, ascultând melodia care răzbătea depărtată din sala de bal.

Câtva timp în urmă, Ştefan se întoarse.

— Era tocmai contrariul, spuse el zâmbind. Cineva voia să iasă pe coridor şi nu mai putea. Se închisese în cameră. N-am prea înţeles bine ce s-a întâmplat. Vorbea în portugheză. Dar acum s-a dus portarul...

îndreptându-se spre pat, îşi mai lăsă o dată palma pe calorifer.

— Tot rece. încă nu l-a aprins...

Ileana se apropie din nou de el, foarte fierbinte.

— Am fost geloasă, repetă. N-am vrut să cred... Dar îmi place aşa, pentru că ai fost sincer şi nu m-ai minţit. Să

nu mă minţi niciodată...

— Şi eu am fost şi sunt încă gelos, începu Ştefan. Tu ştii de ce... Ileana îşi zvârli repede ţigara în scrumieră şi-l sărută.

— Te rog, nu vorbi, spuse ea foarte încet. Nu-mi vorbi de asta...

— Aş fi vrut doar să ştiu, încercă Ştefan, dar Ileana îi prinse gura şi-l ţinu aşa, sărutându-l, multă vreme.

— Te rog! spuse ea târziu.

— ... Să ştiu dacă l-ai iubit...

Ileana îşi trecu ameţită mâna prin păr.

— Credeam c-ai înţeles, şopti ea târziu, fără să-l privească. Nu l-am iubit niciodată. I-am cedat doar din deznădejde. I-am cedat ca să te pot uita pe tine...

Orchestra începuse din nou, cu brio, For he is a jolly good fellow; se distingeau câteva voci răguşite încercând să

cânte puternic, apoi strigăte, urale, aplauze. Tăceau amândoi, ascultând.

— Ce ai? întrebă ea deodată, speriată, întorcând capul.

MIRCEA ELIADE

320

321

NOAPTEA DE SÂNZIENE

Ştefan continua să tacă, trăgând la răstimpuri adânc, cu furie, din ţigară.

— Ştefan! strigă ea. Ştefan! La ce te gândeşti?

— Credeam totuşi, începu el.

Apoi din nou trase lung, absent, din ţigară.

— Te rog! şopti ea. Ştefan. Iubitul meu!...

— ... îmi închipuiam că dacă mă iubeai pe mine... Ce-a fost înainte nu mă interesează...