― Ruşii, nu eu.

― Da tu nu eşti Potemkin? o sfidase Dănuţ.

― Eu? Nici n-am fost, nici nu puteam să fiu.

(1) Războiul ruso-japonez a avut loc în anii 1904―1905 şi s-a sfîrşit cu victoria japonezilor.

― Cum?

― Fetele nu fac armată. Eu îs fată... să spuie papa... Şi-n afară de asta, japonezii tăi au avut noroc, da-s nişte fricoşi.

― Minţi!

― Mint? Atunci de ce-s galbeni?

― Cum de ce? Fiindcă-s galbeni; aşa-s japonezii.

― Să-ţi spun eu: is galbeni de frică. Toţi au gălbenare! ţipase Olguţa pentru urechile întregii Japonii... Şi dacă vrei să te baţi, să te baţi cu mine, nu cu ruşii, încheiase Olguţa cu fruntea sus.

La masa dată în cinstea ambilor amirali, domnul Deleanu citise următorul comunicat:

Potemkin şi Kami-Mura

Au pornit dîrji larăzbel

Foc şi pară şi oţel.

Ura! Ura!

S-au luptat cît s-au luptat

― Umplînd casa de clemstre ―

Prin salon, sufragerie

Şi prin locuri mai sihastre.

Au mai stat ei şi la colţ

― Aveau şi părinţi duşmanii!

Ripostând: colţ pentru colţ,

Cu toată cenzura mamii.

În ce hal fără de hal

Ţi-e chipiul, Potemkin!

Dar e peste-amiral

Kami-Mura-i mai puţin!

Peste-peste-amiral

Kami-Mura-i avansat.

Dar chipiul e-ntr-un hal

Supra-supranatural.

Kami-Mura a învins,

Şi Dănuţ a cîştigat;

Dar Olguţa a pretins

Că e fată, nu băiat.

Şi că deci nu poate fi

Biruită, nici vasal,

Fiindcă n-a fost niciodată

Autentic amiral.

Envoi (1)I

Kami-Mura legendar,

Vezi proverbul cu căruţa!

Buturuga nu-i la ruşi,

Ocoleşte-o pe Olguţa.

Envoi II

Japonezi stăpînitori

Pe îndepărtata mare,

La ce bun? Toţi veţi pieri

În curînd de gălbenare.

Odăiţa lui Dănuţ avea şi flota! Flota de lighean lucrată de moş Gheorghe din coji mari de nucă: chibrituri drept catarg, foiţe de hîrtie ceruită drept vîntrele, buzele lui Dănuţ drept vînt şi ale Olguţei drept ciclon.