Mătuşa Tamam, mama lui Harb, păru uimită când m-a văzut în dimineaţa aceea smulgând buruienile de pe peticul de pământ din spatele casei cu două camere. Voiam să
eliberez pământul şi să plantez nişte henna, ridichi şi unul sau doi portocali. Solul din jurul casei era sărat şi trebuia spălat cu şuvoaie de apă. M-am uitat la casa lui Harb, cu ferestrele ei mici. Avea o mulţime de colţuri, iar a noastră nu avea niciunul. Mamei mele nu-i plăcuseră formele cu unghiuri drepte. Intrările fuseseră modelate cu răbdare sub formă de arcade, oglinda era circulară şi chiar şi covorul neterminat avea marginile rotunjite. Trebuia să mă
obişnuiesc cu unghiurile ascuţite, de dragul iubirii mele.
Trebuia să fac pământul mai puţin sărat şi mai primitor.
În fiecare dimineaţă căram urciorul cu apă pe creştet şi mergeam la Puţul Adânc. Când aruncam găleata de cauciuc prin deschizătura îngustă a puţului, auzeam sunetul răcoros pe care îl scotea atunci când se lovea de apă. Melodiile plângătoare ale fluierului Nasrei şi behăitul oilor îmi răsunau în cap. Lumina puternică a dimineţii alunga noaptea cea grea. Mă întorceam pe aleile adormite, cărându-mi urciorul de lut pe creştet. Vocea aspră a lui Jarbwa îmi ajungea la ureche.
Hei, tu care porţi urciorul
Hei, tu care porţi secretele
Dă-mi nişte apă, fată.
Stropeam cu apă în jurul casei şi-i trezeam pe toţi care dormeau. Tamam îşi freca ochii şi pufăia din pipă. Mă privea cu suspiciune şi-mi spunea că de când a plecat Harb în munţi, am făcut numai treburi inutile.
La cinci zile după nunta noastră, o mână puternică ciocăni la uşă. Pieptănam părul lui Harb după ce ne terminasem pelerinajul spre plăcere. Allah să ne apere. Harb se înfăşură
78
- FADIA FAQIR -
în pelerină şi-mi porunci să rămân acolo. Deschise uşa şi ieşi. Am auzit vocea lui Jadaan vorbindu-i cu răsuflarea tăiată soţului meu. Harb se repezi înapoi în cameră, îşi puse cămaşa din bumbac şi haina din piele de oaie, îşi strânse cureaua cu muniţie şi-şi verifică pumnalul. Pleca într-un raid. Îşi fixă pe cap eşarfa, îşi puse sandalele şi smulse puşca de pe perete.
— Mi-ai hrănit calul? mă întrebă.
Mi-am pus rochia, mi-am acoperit creştetul şi mi-am urmat soţul în curte. În timp ce îi umpleam desaga de pe şa cu boabe şi curmale, am observat că-şi agita prin aer braţul drept, în vreme ce vorbea cu Jadaan. L-am auzit spunând:
— Alte impozite?
— Englezii… Cu toate forţele, răspunse Jadaan.
— Şi impozitele din urmă? întrebă Harb.
— Da… Fără să se consulte cu şefii de trib.
Soţul meu părea furios. Ţinându-l pe Jadaan de braţ, continuă să-i pună întrebări. Am simţit că avea să plece pentru multă vreme. Am împachetat o bucată mai mare de unt într-un ştergar şi l-am legat de marginea şeii. În timp ce se urca pe cal, ochii lui i-au întâlnit pe ai mei.
— Ţi-o las în grijă pe mama, geamănă a sufletului meu, îmi şopti el şi porni în galop în noaptea neagră precum praful de kohl.
Zgomotul făcut de calul său se estompă, fiind acoperit treptat de lătratul câinilor. M-am cutremurat.
Harb petrecu cea mai mare parte a începutului căsătoriei noastre în munţi, iar eu mi-am petrecut cea mai mare parte a timpului aşteptând sunetul familiar al copitelor în galop.
Ridichile au supravieţuit în curtea din spate, transformând-o într-un covor de verdeaţă şi rouă. Când a văzut frunzele proaspete şi rădăcinile roşii ale primelor ridichi, Tamam şi-a muşcat buza de jos, a pufăit din pipă şi a rostit:
— Mare e Allah.
Tamam îşi umplea pipa veche cu tutun proaspăt adus din Damasc de Uqla, negustorul ambulant ţigan. Clinchetul 79
- STÂLPI DE SARE -
clopotelor micuţe ce atârnau în jurul gâtului măgăruşului său avertizau soţii de venirea sa. Uqla prezenta tinerelor femei din sat eşarfe colorate, brăţări din sidef, mătase indiană şi dinţi din aur. Când femeile din Hamia auzeau clinchetul clopoţeilor lui începeau să strângă grâne, portocale, ouă şi covoare pentru a le da la schimb. Asemenea furnicilor, femeile din tribul Qasim se adunau în jurul lui Uqla şi al măgarului său. Tamam privea procesul de vânzare şi de cumpărare de mărfuri de la distanţă, lansând din când în când rotocoale de fum. Într-o zi, spuse că i-ar fi plăcut să-şi acopere unul din dinţi cu aur. Mătuşa încă avea o inimă
tânără în piept. Mi-am întors privirea spre munţii înalţi. Eu nu voiam nicio bijuterie sau eşarfa. Jumătate din inima mea se afla în munţi, iar cealaltă jumătate se afla în partea opusă
a satului, alături de tatăl meu.
Jarbwa, cel mai bun păstor din tribul nostru, îl vizita în mod regulat pe tata, purtând mesaje între noi. Allah să-i dea o viaţă lungă lui Jarbwa, îmi potolea focul din inimă de câte ori venea să mă vadă. Odată, tata l-a trimis cu firele de urzeală şi cu roata de tors, rugându-l să-mi spună că încă o iubeşte pe Maliha. Iar eu îl iubeam pe tata. Cele mai noi veşti de la gospodăria noastră spuneau povestea bolii tatălui meu.
Daffash, fratele meu, cărase târnăcopul şi săpase pământul doar două săptămâni, după care se răstise la bătrân şi lăsase livada pe mâna furnicilor şi a buruienilor. Lui Daffash îi plăcea la oraş şi-şi petrecea cea mai mare parte din timp cu Samir Paşa şi cu englezii. Am hotărât să-mi vizitez tatăl.
Tamam mă privi şi-mi spuse:
— Eşti o tânără mireasă. Nu trebuie să-ţi vizitezi tatăl.
Oamenii au să spună că Maha n-a putut să stea locului în casa soţului ei.
Nu mă interesa gura lumii. Dacă Harb ar fi fost acolo, m-ar fi lăsat să merg.
În dimineaţa următoare, când udam stratul de busuioc şi mă gândeam la vizita la tata, am văzut-o pe Nasra alergând 80
- FADIA FAQIR -
spre mine. Se opri să-şi tragă răsuflarea. Femeia asta era urmărită de dezastre oriunde mergea.
— Salvează-ţi fratele, gâfâi ea.
